stanic definitie

2 intrări

9 definiții pentru stanic

STÁNIC, -Ă, stanici, -ce, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (tetravalent). ◊ Acid stanic = acid oxigenat al staniului. ♦ Privitor la staniu. – Din fr. stannique.
STÁNIC, -Ă, stanici, -ce, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (tetravalent). ◊ Acid stanic = acid oxigenat al staniului. ♦ Privitor la staniu. – Din fr. stannique.
STÁNIC, -Ă, stanici, -e, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (ca tetravalent), privitor la staniu.
stánic adj. m., pl. stánici; f. stánică, pl. stánice
stánic adj. m., pl. stánici; f. sg. stánică, pl. stánice
STÁNIC, -Ă adj. (Chim.) Care conține staniu tetravalent. [< fr. stannique].
STÁNIC, -Ă adj. (despre compuși ai staniului) care conține staniu tetravalent. (< fr. stannique)
*stánic, -ă adj. (d. staniŭ; fr. stannique). Chim. De staniŭ: acid stanic.
Stăni/a, -ca, -c, -ga, -geni, -goci, -goiu, -lă, -șești, -șoara, -șor: Stăn/oiu, -uc, -uca, -ugă, -uești, -ulescu, -ulețul, -uț v. Stan II 3-5, IV 11-14, 17-19, 25-28, V 5, 7.

stanic dex

Intrare: stanic
stanic adjectiv
Intrare: Stănic
Stănic