Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru standard

STÁNDARD, standarde, s. n. 1. Normă sau ansamblu de norme care reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, făcut după un șablon; comun. 2. (În sintagma) Standard de viață = grad de dezvoltare a condițiilor de viață caracteristice unei persoane sau unei colectivități; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.
STÁNDARD, standarde, s. n. 1. Normă sau ansamblu de norme care reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, făcut după un șablon; comun. 2. (În sintagma) Standard de viață = grad de dezvoltare a condițiilor de viață caracteristice unei persoane sau unei colectivități; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.
STÁNDARD, standarde, s. n. Normă sau ansamblu de norme care reglementează operația de standardizare. Produse standard. ◊ Standard de viață = nivel de trai. – Accentuat și: standard. – Pl. și: standarduri.
stándard s. n., pl. stándarde
stándard s. n., pl. stándarde
STÁNDARD adj. invar., s. 1. adj. v. banal. 2. s. nivel, (livr.) standing. (~ de viață.) 3. s. standard de stat = stas.
STÁNDARD s.n. 1. Tip, model făcut de probă. ♦ Totalitatea prescripțiilor de standardizare; document, act (oficial) în care sunt consemnate aceste prescripții. ♦ Standard de viață = nivel de trai; limbă standard = aspect al unei limbi care reprezintă trăsăturile ei comune și modul general de folosire. ♦ (Fig.; peior.) Care nu este original, făcut după șablon. 2. Melodie care a rezistat modificărilor gustului de-a lungul anilor, rămânând în repertoriul permanent al jazului. [Var. ștandard s.n. / < engl., fr. standard].
ȘTÁNDARD s.n. v. standard.
STÁNDARD s. n. 1. tip, model de probă. ◊ normă sau ansamblu de norme oficiale într-un document care reglementează condițiile dimensionale de funcționare ale unor materiale, piese, utilaje etc. ♦ ~ de stat (abr. STAS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern. ◊ ~ de viață = nivel de trai. ◊ (fig.; adj.) lipsit de originalitate; făcut după șablon. ◊ limbă ~ = limbă însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor; limba comună, curentă. 2. (fin.) ~ -aur = sistem al circulației bănești în baterea și libera circulație a monedelor de aur cu valoare intrinsecă. 3. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificărilor gustului de-a lungul anilor, rămânând în repertoriul permanent al jazului. (< fr., engl. standard)
STÁNDARD ~e n. 1) Normă obligatorie căreia trebuie să-i corespundă un produs; etalon. ◊ ~ de stat standard aprobat oficial, de care trebuie să se conducă toate întreprinderile și organizațiile economice. ~ de viață nivel de trai. 2) Produs care corespunde unei astfel de norme. 3) și adjectival depr. Lucru lipsit de originalitate, făcut după șablon. /<fr., engl. standard, germ. Standard
STANDARD adj., s. 1. adj. banal, comun, stereotip, șablonard. (Formule ~.) 2. s. nivel. (~ de viață.)
abatere standard (engl.= standard deviation) → deviație standard.
deviație standard, (engl.= standard deviation) parametru al uniformității distribuției granulometrice a unui depozit sedimentar detritic, notat cu α și calculat după diferite formule, în unități → phi pe baza → percentilelor de 5, 16, 84 și 95. D. s. exprimă dispersia valorilor unei distribuții granulome-trice în jurul valorilor centrale dintr-o curbă cumulativă și redă gradul de sortare a depozitului respectiv. Astfel, valorile α < 0,50 exprimă o sortare bună și foarte bună, 0,50 > α < 1, 00 sortare moderată și α > 1, 00 sortare slabă și foarte slabă. Sin. abatere standard.
STÁNDARD s. n. (< engl., fr. standard): în sintagmele limbaj standard și limbă standard (v.).

standard definitie

standard dex

Intrare: standard
standard substantiv neutru
Intrare: ștandard
ștandard