Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru stanc─â

ST├üNC─é, st─ânci, s. f. (Ornit.; pop.) St─âncu╚Ť─â. ÔÇô Din n. pr. Stanca.
ST├üNC─é, st─ânci, s. f. (Ornit.; pop.) St─âncu╚Ť─â. ÔÇô Din n. pr. Stanca.
ST├üNC─é, st─ânci ╚Öi stance, s. f. (Ornit.) St─âncu╚Ť─â. V─âd... graurii ├«n c├«rduri cu cioarele ╚Öi st─âncile ╚Öi cunosc, mai ales dup─â glasul acelor cioare ╚Öi acelor st─ânci, c─â vremea se stric─â. SADOVEANU, Z, C. 8. ÔÖŽ (Adjectival) De culoare ├«nchis─â, negricioas─â (ca pas─ârea de mai sus). Feciora╚Ö, vatav de curte, Fermecat de fete multe. Toate-anume ╚Üi le-oi spune; Una-i stanc─â Alta-i neagr─â. SEVASTOS, C. 118.
stáncă (pop.) s. f., g.-d. art. stắncii; pl. stắnci
!t├ílpa-stß║ąncii (plant─â) s. f. art., g.-d. art. tß║»lpii-stß║ąncii
stáncă s. f., g.-d. art. stăncii; pl. stănci
tálpa-stăncii/tálpa-stâncii s. f.
ST├üNC─é s. (ORNIT.; Coloeus monedula) v. st─âncu╚Ť─â.
st├«nc─â (-ci), s. f. ÔÇô Roc─â, piatr─â mare. ÔÇô Var. ├«nv. stinc─â. Origine ├«ndoielnic─â. Ar putea fi sl. st─Ľna, prin intermediul unui dim. *st─Ľnka, cf. ceh. st─Ľnka (Miklosich, Lexicon, 880; Cihac, II, 361; Petrovici, Dacor., I, 139; Rosetti, GS, V, 171); aceast─â ipotez─â pare valabil─â c├«nt─ârind obiec╚Ťiile lui Pu╚Öcariu, Dacor., III, 379 ╚Öi Pu╚Öcariu, Lr., 286. Totu╚Öi, coincide cu it. stinca ÔÇ×coast─â de munteÔÇŁ, cf. Le Stinche, Val di Stinche en Toscana, cuv├«nt care a fost explicat, ├«n aparen╚Ť─â insuficient, prin longob. skinko ÔÇ║ germ. Schinken ÔÇ×osul picioruluiÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×jambonÔÇŁ (REW 7995; Rohlfs, Archiv., CLXXXV, 101; Battisti, V, 3636). Stincus a existat ├«n lat., dar apare numai la Isidoro de Sevilla, XVII, 4, 43, unde a fost definit gre╚Öit ÔÇ×incendium amorisÔÇŁ (cu privire la aceast─â gre╚Öeal─â, cf. Amatucci, Bull. Du Cange, IV, 58). Der. st├«nc─ârie, s. f. (mul╚Ťime de st├«nci); st├«ncie, s. f. (rar, mul╚Ťime de st├«nci); st├«ncos, adj. (de st├«nc─â, cu st├«nci).
ST├üNC─é st─ânci f. Pas─âre sedentar─â, de talia unui porumbel, cu cioc scurt, pu╚Ťin curbat, coad─â lung─â ╚Öi penaj negru-cenu╚Öiu; ceuc─â. /Din Stanca n. pr.
st├ínc─â2, st─ânci, s.f. (pop.) 1. st─âncu╚Ť─â, cioac─â, ciochi╚Ť─â. 2. (reg.) cioar─â. 3. (deprec.) femeie cu pielea de culoare ├«nchis─â.
stanc─â f. 1. nume de ╚Ťiganc─â; 2. Mold. cioac. (dup─â coloarea negricioas─â a penelor s├óle).
st├ínc─â f., pl. e (s├«rb. Slanka, Stanca [nume de femeie, ma─ş ales de ╚Üiganc─â], aplicat c─şorilor. Stanka e fem. d. Stan, Stanko, Stanislav). Un fel de c─şoar─â care nu e neagr─â peste tot, ci are peptu ╚Öi spinarea cenu╚Öie.
STANC─é s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceuc─â, st─âncu╚Ť─â, (reg.) cioac─â, ciochi╚Ť─â, cioric─â, ciovic─â, cr─ânc─âu, lisarc─â, st─âncu╚Öoar─â, cioar─â-gulerat─â, cioar─â-pucioas─â, papagal-╚Ťig─ânesc, porumbel-╚Ťig─ânesc.

Stanc─â dex online | sinonim

Stanc─â definitie

Intrare: stanc─â
stanc─â 1 pl. -i substantiv feminin
stanc─â 2 pl. -e substantiv feminin
Intrare: talpa-stâncii
talpa-st─âncii substantiv feminin articulat (numai) singular
talpa-stâncii substantiv feminin articulat (numai) singular