Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

34 defini╚Ťii pentru stampila

STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
STAMP├ŹL─é s. f. v. ╚Ötampil─â.
╚śTAMPIL├ü, ╚Ötampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ╚Ötampil─â (2). [Var.: stampil├í vb. I] ÔÇô Din ╚Ötampil─â.
╚śTAMP├ŹL─é, ╚Ötampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o plac─â de cauciuc, de lemn sau de metal fixat─â pe un m├óner, pe care sunt gravate un semn, o inscrip╚Ťie sau o emblem─â, cu care se ╚Ötampileaz─â acte, m─ârfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscrip╚Ťie sau emblem─â care se aplic─â pe un document pentru a-i da valabilitate, pe m─ârfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le ar─âta provenien╚Ťa sau apartenen╚Ťa etc.; sigiliu. [Var.: stamp├şl─â s. f.] ÔÇô Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.
STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
STAMP├ŹL─é s. f. v. ╚Ötampil─â.
╚śTAMPIL├ü, ╚Ötampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ╚Ötampil─â (2). [Var.: stampil├í vb. I] ÔÇô Din ╚Ötampil─â.
╚śTAMP├ŹL─é, ╚Ötampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o plac─â de cauciuc, de lemn sau de metal fixat─â pe un m├óner, pe care sunt gravate un semn, o inscrip╚Ťie sau o emblem─â, cu care se ╚Ötampileaz─â acte, m─ârfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscrip╚Ťie sau emblem─â care se aplic─â pe un document pentru a-i da valabilitate, pe m─ârfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le ar─âta provenien╚Ťa sau apartenen╚Ťa etc.; sigiliu. [Var.: stamp├şl─â s. f.] ÔÇô Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.
STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
STAMP├ŹL─é s. f. v. ╚Ötampil─â.
╚śTAMPIL├ü, ╚Ötampilez, vb. I. Tranz. A aplica o ╚Ötampil─â. ÔÇô Variant─â: stampil├í vb. I.
╚śTAMP├ŹL─é, ╚Ötampile, s. f. 1. Pies─â format─â dintr-o plac─â de cauciuc, de lemn sau de metal, fixat─â pe un m├«ner, ╚Öi purt├«nd gravat un semn, o inscrip╚Ťie sau o emblem─â; muiat─â ├«n tu╚Ö, se imprim─â pe un act pentru a-i da valabilitate; semnul imprimat astfel. V. sigiliu, pecete. ÔŚŐ Fig. ╚Üin s─â protestez... ├«mpotriva calific─ârii oficiale de ┬źscriitor popular┬╗ ├«n ├«n╚Ťeles peiorativ, pe care diriguitorii de ieri ai Rom├«niei burgheze o puseser─â ca o ╚Ötampil─â conven╚Ťional─â asupra lui Ion Creang─â. SADOVEANU, E. 86. Noi nu public─âm dec├«t informa╚Ťii cu ╚Ötampila oficialit─â╚Ťii. REBREANU, R. II 35. 2. Semn pus pe m─ârfuri sau pe pielea animalelor pentru a ar─âta provenien╚Ťa, apartenen╚Ťa etc. V. marc─â. ÔÇô Variant─â: stamp├şl─â s. f.
ștampilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampileáză
╚Ötamp├şl─â s. f., g.-d. art. ╚Ötamp├şlei; pl. ╚Ötamp├şle
╚Ötampil├í vb., ind. prez. 1 sg. ╚Ötampil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ╚Ötampile├íz─â
╚Ötamp├şl─â s. f., g.-d. art. ╚Ötamp├şlei; pl. ╚Ötamp├şle
╚śTAMPIL├ü vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (├«nv. ╚Öi reg.) a ╚Ötemplui. (A ~ un act.)
╚śTAMP├ŹL─é s. pecete, sigiliu, (├«nv. ╚Öi reg.) pecetlar, (reg.) biag, ╚Ötempel, ╚Ťil, (├«nv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ~ pe un act.)
STAMPILÁ vb. I. v. ștampila.
STAMP├ŹL─é s.f. v. ╚Ötampil─â.
╚śTAMPIL├ü vb. I. tr. A pune o ╚Ötampil─â. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].
╚śTAMP├ŹL─é s.f. 1. Pies─â fixat─â pe un m├óner ╚Öi purt├ónd gravat un semn, o inscrip╚Ťie sau o emblem─â, care se aplic─â pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe m─ârfuri sau pe pielea animalelor pentru a ar─âta provenien╚Ťa, apartenen╚Ťa etc.; marc─â. [Var. stampil─â s.f. / < it. stampiglia, cf. germ. Stempel, fr. estampille, sp. estampilla].
╚śTAMPIL├ü vb. tr. a aplica o ╚Ötampil─â. (< fr. estampiller, dup─â it. stampigliare)
╚śTAMP├ŹL─é s. f. 1. pies─â fixat─â pe un m├óner ╚Öi purt├ónd gravat un semn, o inscrip╚Ťie sau o emblem─â, care se aplic─â pe un act spre a-i da valabilitate; semnul imprimat. 2. semn pus pe m─ârfuri sau pe pielea animalelor pentru a ar─âta provenien╚Ťa, apartenen╚Ťa etc.; marc─â. (< fr. estampille, dup─â it. stampiglia)
A ╚śTAMPIL├ü ~├ęz tranz. (acte, scrisori, semn─âturi etc.) A autentifica prin aplicarea unei ╚Ötampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller
╚śTAMP├ŹL─é ~e f. 1) Obiect const├ónd dintr-o plac─â cu m├óner, pe care sunt gravate ├«n relief embleme ╚Öi inscrip╚Ťii, care se aplic─â pe un document; pecete. 2) Semn imprimat pe o marf─â sau pe corpul unor animale (pentru a le atesta provenien╚Ťa sau apartenen╚Ť─â); marc─â. [G.-D. ╚Ötampilei] /<fr. estampille
stampilà v. a pune stampila.
stampil─â f. 1. pecete destinat─â a stabili autenticitatea brevetelor; 2. marc─â indic├ónd provenin╚Ťa unui lucru.
*stamp├şl─â f., pl. e (fr. estampille, d. sp. estampilla, dim. d. estompa). Sigil de cerneal─â: stampila po╚Öte─ş pe scrisoare. Instrumentu cu care se stampileaz─â: o stampil─â de alam─â, de cauc─şuc. Pop. ╚śtampil─â (germ. stempel, rus. ┼ít├ęmpel─ş). V. danga, pecete.
*stampil├ęz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, ├«nsemn cu stampila: a stampila scrisorile la po╚Öt─â. Fig. Stigmatizez: a r─âmas stampilat pe vecie. ÔÇô Pop. ╚Ötampilez (germ. stempeln).
╚śTAMPILA vb. a pecetlui, (├«nv. ╚Öi reg.) a ╚Ötemplui. (A ~ un act.)
╚śTAMPIL─é s. pecete, sigiliu, (├«nv. ╚Öi reg.) pecetlar, (reg.) biag, ╚Ötempel, ╚Ťil, (├«nv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ~ pe un act.)
╚Ötampila, ╚Ötampilez v. t. 1. a s─âruta cu pasiune. 2. a ├«nvine╚Ťii ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.
ștampilă, ștampile s. f. 1. sărut. 2. vânătaie în jurul ochilor, urmă a unei lovituri violente primite în zona ochilor.

Stampila dex online | sinonim

Stampila definitie

Intrare: ștampilă
ștampilă substantiv feminin
stampil─â substantiv feminin
Intrare: ștampila
stampila conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
ștampila conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv