STÁMBĂ, (2) stămburi, s. f. 1. Țesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăți de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (1). 3. (Înv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs. [Pl. și: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa.

STÁMBĂ, (2) stămburi, s. f. 1. Țesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăți de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (1). 3. (Înv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs. [Pl. și: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa.

STÁMBĂ, (2) stămburi, s. f. 1. Țesătură simplă de bumbac, cu desene imprimate în culori, din care se fac rochii, bluze, fuste. Cînd se rotea, fusta de stambă cu flori mari fîlfîia în juru-i. SADOVEANU, O. VI 246. 2. (Numai la pl.) Varietăți de stambă (1). Sortimente de stămburi. ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (1). 3. (Învechit) Teasc de tipografie; tipar. ◊ Expr. A da în stambă = a da în vileag (cusururile cuiva).

stámbă (țesătură) s. f., g.-d. art. stámbei; (sorturi, obiecte) pl. stắmburi

stámbă s. f., g.-d. art. stámbei; (sorturi, obiecte) pl. stămburi/stámbe

STÁMBĂ s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.)

STÁMBĂ s. v. categorie, fel, gen, presă, soi, specie, speță, teasc, tip, tipar.

stámbă (-be), s. f. – 1. Țesătură ușoară de bumbac. – 2. (Înv.) Teasc de tipografie. – 3. Teapă, natură, caracter. It. stampa, prin intermediul ngr. στάμπα (Cihac, II, 701; Tiktin; Gáldi 257), cf. alb. stambë. Primul sens se explică fiind vorba de țăsătură cu desene imprimate. Pentru a da în stambă „a imprima, a publica”, cf. Bogrea, Dacor., III, 737. – Der. stămburi, s. f. pl. (varietate de țesături de stambă); stămbărie, s. f. (magazin de stămburi). Este dubletul lui stampă, s. f. (imagine gravată), direct din it., der. stampilă (var. ștampilă), (pecete, parafă), din fr. estampille, var. din germ. Stempel; stampila (var. ștampila), vb. (a pune ștampila), din fr. estampiller; stampat, adj. (imprimat). Stemplu, s. n. (matriță pentru turnarea literelor de tipografie) este altă var. a germ. Stempel.

STÁMBĂ stămburi f. Țesătură subțire de bumbac cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei și a lenjeriei de pat; cit. [G.-D. stambei] /<ngr. stámpa, it. stampa

stambă f. 1. materie de bumbac imprimată: rochie de stambă; 2. tipar: era vestită și în stambă dată PANN. [It. STAMPA, printr’un intermediar grec modern].

stámbă f., pl. e (ngr. stámba, scris -mpa, d. it. stampa, tipărire, tipar, de unde înt. de „stampilă”, apoĭ de „pînză zugrăvită pin tipărire”ça și basma. V. stampă). 1. Munt. Vechĭ. Stampilă: stamba de aramă a mitropolia. Tipar. A da în stambă, a da la tipar, a publica. Azĭ. Fig. A da în vileag, a denunța, a face de rîs la lume. 3. (pl. și stămburĭ). Cit, indiană maĭ ordinară, pînză de bumbac ornat cu desemne. 4. Rar. Fel, aspect, calitate, teapă: oameni de stamba luĭ. 5. Mold. sud. Rar azĭ. Alman de calitate superioară. Se compune din apă de Colonia, apă destilată, tinctură de benzoe, oxid de zinc, carbonat de magnezie și, uneorĭ, și carbonat de plumb (cerusă, ghileală). 6. Nț. Suc. Șezătoare (Cp. cu bătătură și pistă).

STAMBĂ s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.)

stambă s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. PRESĂ. SOI. SPECIE. SPEȚĂ. TEASC. TIP. TIPAR.

a se da în stambă expr. v. a-și da în petic.