stagiu definitie

15 definiții pentru stagiu

STÁGIU, stagii, s. n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experiență în profesia sau în specialitatea lui, pentru a-și dovedi aptitudinile profesionale și capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă a unui angajat (începător). 2. (În sintagma) Stagiu militar = perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniția în problemele militare. 3. Perioadă de timp care constituie o etapă în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.
STÁGIU, stagii, s. n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experiență în profesiunea sau în specialitatea lui, pentru a-și dovedi aptitudinile profesionale și capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă a unui angajat (începător). 2. (În sintagma) Stagiu militar = perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniția în problemele militare. 3. Perioadă de timp care constituie o etapă în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.
STÁGIU, stagii, s. n. 1. Timp în care lucrează începătorii într-un domeniu de activitate, pentru a dobîndi experiență și a-și dovedi aptitudinile profesionale sau pentru a da posibilitatea să li se aprecieze capacitatea de muncă. ◊ A-și face stagiul = a lucra în calitate de stagiar. ◊ Stagiu militar = timp în care un tînăr își face serviciul militar. Fusesem chemat să-mi fac stagiul militar. SADOVEANU, E. 7. 2. Perioadă de timp constituind o etapă în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc. Stagiu de muncă.
stágiu (perioadă de timp) [giu pron. giu] s. n., art. stágiul; pl. stágii, art. stágiile (-gi-i-)
stágiu s. n. [-giu pron. -giu], art. stágiul; pl. stágii, art. stágiile (sil. -gi-i-)
STÁGIU s. 1. stagiatură. (Face un an de ~ în uzină.) 2. v. armată.
STÁGIU s.n. 1. Timp de practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ♦ Stagiu militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. Perioadă, etapă, stadiu de pregătire; situație tranzitorie. [Pron. -giu. / cf. lat. stagium, fr. stage].
STÁGIU s. n. 1. practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ◊ vechime în muncă a unui angajat (începător). ♦ ~ militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. perioadă, etapă, stagiu de pregătire; situație tranzitorie. (< fr. stage, lat. stagium)
stágiu (-ii), s. n. – Perioadă de lucru, practică, interimat. Fr. stage. – Der. stagiar, adj., din fr. stagiare; stagiune, s. f., din it. stagione.
STÁGIU ~i n. Perioadă de timp în care un angajat începător se inițiază în exercitarea profesiunii într-un anumit loc. [Sil. -giu] /<lat. stagium, fr. stage
stagiu n. 1. timp de cercare cerut pentru admiterea la unele funcțiuni; 2. locuire de 10 ani în țară, după care se poate dobândi împământenirea: dispensă de stagiu.
*stágiŭ n. (fr. stage, după mlat. stagium saŭ it. staggio, care vine d. stare, a sta. V. etaj). Timp cerut cuĭva în ainte de a i se acorda o situațiune maĭ înaltă: a-țĭ face stagiu de soldat, de ajutor de judecător.
STAGIU s. 1. (rar) stagiatură. (Face un an de ~ în uzină.) 2. (MIL.) armată, militărie, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție. (Își face ~ la...)
STAGIU DE PARAȘUTISM etapă în pregătirea de luptă sau de specialitate a trupelor de comando, cercetare, diversiune etc.
stagiu, stagii s. n. perioadă de detenție.

stagiu dex

Intrare: stagiu
stagiu substantiv neutru
  • pronunție: -giu pr. -gĭu