STADIMETRÍE s. f. Operație topografică pentru întocmirea planurilor și a hărților, în care distanțele terestre se determină pe cale optică. – Din fr. stadimétrie.

STADIMETRÍE s. f. Operație topografică pentru întocmirea planurilor și a hărților, în care distanțele terestre se determină pe cale optică. – Din fr. stadimétrie.

STADIMETRÍE s. f. Operație topografică constînd în măsurarea indirectă sau optică a distanțelor dintre două puncte.

stadimetríe (-me-tri-) s. f., art. stadimetría, g.-d. stadimetríi, art. stadimetríei

stadimetríe s. f. (sil. -tri-), art. stadimetría, g.-d. stadimetríi, art. stadimetríei

STADIMETRÍE s. (TOP.) taheometrie.

STADIMETRÍE s.f. Măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei; tahimetrie. [Gen. -iei. / < fr. stadiométrie].

STADIMETRÍE s. f. măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei, pentru întocmirea planurilor și a hărților; taheometrie. (< fr. stadimétrie)

STADIMETRÍE f. Metodă de măsurare indirectă a distanțelor, a unghiurilor și a diferențelor de nivel cu ajutorul stadimetrului; tahimetrie. [G.-D. stadimetriei; Sil. -me-tri-] /<fr. stadimétrie

STADIMETRIE s. (TOP.) taheometrie, tahimetrie.

STADI- „distanță, spațiu”. ◊ gr. stadia „miră, stadie” > fr. stadi-, engl. stadi- > rom. stadi-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument folosit în ridicările topografice efectuate prin metoda stadimetriei.