Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru staco╚Ö

STAC├ôJ, stacoji, s. m. (├Änv. ╚Öi reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stac├│╚Ö s. m.] ÔÇô Din ngr. stak├│s.
STAC├ô╚ś s. m. v. stacoj.
STAC├ôJ, stacoji, s. m. (├Änv. ╚Öi reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stac├│╚Ö s. m.] ÔÇô Din ngr. stak├│s.
STAC├ô╚ś s. m. v. stacoj.
STAC├ôJ, stacoji, s. m. (Rar) 1. Crustaceu decapod, asem─ân─âtor cu racul de r├«u, dar cu mult mai mare dec├«t acesta; tr─âie╚Öte numai ├«n mare (Homarus vulgaris); homar. Junona... trimise ├«n ajutorul Idrei, adic─â a balaurului, un stacoj (rac-de-mare) n─âprasnic, c├«t o dihanie spurcat─â. ISPIRESCU, U. 35. [La Triest] feliurimea ╚Öi mul╚Ťimea pe╚Ötelui este nesocotit─â, din care: sardele... stacoji. GOLESCU, ├Ä. 110. 2. (Rar) Rac. Trebuie s─â rabzi crest─âturi de foarfece... dup─â ce zv├«rli stacojul ├«n traist─â. SADOVEANU, ├Ä. A. 81. ÔÇô Variant─â: (Mold.) stac├│╚Ö (ALECSANDRI, T. I 171) s. m.
STAC├ô╚ś s. m. v. stacoj.
stacój (înv., reg.) s. m., pl. stacóji
stac├│j s. m., pl. stac├│ji
STACÓJ s. v. homar, rac.
stac├│j (-ji), s. m. ÔÇô Homar, rac. ÔÇô Var. staco╚Ö. Mr. astah├│. Ngr. ¤â¤ä╬▒¤░¤î¤é (Cihac, II, 701), cf. tc. istakos, bg. astakos. ÔÇô Der. stacojiu, adj. (ro╚Öu).
STACÓJ ~i m. înv. 1) Crustaceu asemănător cu racul, dar de talie mai mare; homar. 2) Crustaceu dulcicol cu carapacea neagră-verzuie, având în partea anterioară a corpului o pereche de clești lungi și viguroși; rac. /<ngr. stakós
stacoj m. rac de mare (Astacus): un stacoj năpraznic ISP. [Gr. mod. ASTAKÓS].
stacój și stacóș m. (ngr. stakós, astakós, d. vgr. ástakos; lat. ástacus, turc. istakos). Rac mare. V. crab.
stacoj s. v. HOMAR. RAC.

Stacoș dex online | sinonim

Stacoș definitie

Intrare: stacoj
stacoș
stacoj substantiv masculin