STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă.

ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal între doi stâlpi, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care se execută sărituri în înălțime (libere sau cu prăjina) în atletism. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket.

ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă.

ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket.

ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă.

STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă.

ȘTACHÉT s. m. v. ștachetă.

ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. Ulucă, laț; (Sport) bară subțire, așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii, fără să o atingă. – Variante: stachétă s. f., ștachét, ștachéte (STANCU D. 377) s. m.

ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă.

ștachétă s. f., g.-d. art. ștachétei; pl. ștachéte

ștachét s. m., pl. ștachéți

ștachétă s. f., pl. ștachéte

ȘTACHÉTĂ s. v. leaț, șipcă, ulucă.

STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă.

ȘTACHÉT s.m. v. ștachetă.

ȘTACHÉTĂ s.f. Ulucă. ♦ Bară subțire așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii. [Var. stachetă s.f., ștachet, ștachete s.m. / < germ. Staket, cf. it. stecchetto].

ȘTACHÉTE s.m. v. ștachetă.

ȘTACHÉTĂ s. f. 1. bară subțire orizontală, peste care trebuie să sară sportivii. 2. (fig.) nivel de calitate a ceva. (< germ. Staket)

ȘTACHÉTĂ ~e f. 1) (la probele de atletism) Bară așezată transversal pe două suporturi peste care se execută sărituri în înălțime. 2) reg. Scândură îngustă și lungă, din care se fac garduri. 3) reg. Gard făcut din astfel de scânduri. /<germ. Staket[e]

ștachetă s. v. LEAȚ. ȘIPCĂ. ULUCĂ.