STACÁN s. n. v. stacană.

STACÁNĂ, stacane, s. f. (Pop. și fam.) Cană de pământ, ceașcă sau pahar mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. [Var.: (reg.) stacán s. n.] – Din rus. stakan.

STACÁN s. n. v. stacană.

STACÁNĂ, stacane, s. f. (Pop. și fam.) Cană de pământ, ceașcă sau pahar mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. [Var.: (reg.) stacán s. n.] – Din rus. stakan.

STACÁN s. n. v. stacană.

STACÁNĂ, stacane, s. f. (Și în forma stacan) Cană, ceașcă sau pahar mare (de pămînt); p. ext. conținutul unei astfel de căni. După acesta urma alt om al lumii răsăritene, care purta tablaua cu stacane. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/5. Se îmbuiba cu carne friptă dimineața și cu stacană de vin. PAS, Z. I 132. Stacanul mare de rachiu... în care strălucea lichidul prețios. La TDRG. În loc de a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerit să ne-nțălegem ca doi oameni de treabă, încălzindu-ne c-o stacană de vin? ALECSANDRI, T. I 328. – Variantă: stacán s. n.

stacánă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stacánei; pl. stacáne

stacánă s. f., g.-d. art. stacánei; pl. stacáne

stacánă (-ne), s. f. – (Mold.) Vas. – Var. stacan. Sl. stokanŭ (Cihac, II, 359), cf. rus. (do)stakanŭ.

STACÁNĂ ~e f. pop. 1) Cană mare. 2) Conținutul unei asemenea căni. /<rus. stakan

stacană f. Mold. cană mare: trage-o stacană de bere AL. [Rus. STAKANŬ, pahar].

stacán n., pl. e, și stacánă f., pl. e (rus. stakán, vsl. stokanŭ). Fam. Iron. Pahar saŭ ceașcă mare. V. coboc.