stabulație definitie

8 definiții pentru stabulație

STABULÁȚIE s. f. Procedeu de întreținere și hrănire a animalelor prin menținerea lor în grajd pe perioada de iarnă sau pe întreaga perioadă de creștere, de îngrășare, de mulgere etc. – Din fr. stabulation.
STABULÁȚIE s. f. Procedeu de întreținere și hrănire a animalelor prin menținerea lor în grajd pe perioada de iarnă sau pe întreaga perioadă de creștere, de îngrășare, de mulgere etc. – Din fr. stabulation.
STABULÁȚIE s. f. Procedeu de întreținere și hrănire a animalelor, menținîndu-le în grajd (și neducîndu-le la pășune) în întreaga perioadă de creștere, îngrășare, exploatare a laptelui etc. – Variantă: stabulațiúne (I. IONESCU, P. 233) s. f.
stabuláție (-ți-e) s. f., art. stabuláția (-ți-a), g.-d. stabuláții, art. stabuláției
stabuláție s. f. (sil. -ți-e), art. stabuláția (sil. -ți-a), g.-d. stabuláții, art. stabuláției
STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul].
STABULÁȚIE s. f. metodă de creștere a vitelor prin menținerea lor, temporară sau permanentă, în grajduri. (< fr. stabulation)
STABULÁȚIE f. Întreținere și hrănire a vitelor fără ieșire din grajd (în vederea obținerii unor indici sporiți). [G.-D. stabulației; Sil. -ți-e] /<fr. stabulation

stabulație dex

Intrare: stabulație
stabulație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e