STABILIZÁNT, stabilizanți, s. m. Stabilizator (6). – Stabiliza + suf. -ant.

STABILIZÁNT, stabilizanți, s. m. Stabilizator (6). – Stabiliza + suf. -ant.

stabilizánt s. m., pl. stabilizánți

stabilizánt s. m., pl. stabilizánți

stabilizánt adj. m., pl. stabilizánți; f. sg. stabilizántă, pl. stabilizánte

STABILIZÁNT s. v. stabilizator.

STABILIZÁNT s.m. 1. Stabilizator. 2. Substanță care se adaugă explozivilor pentru a le asigura stabilitatea în timpul conservării lor. [Cf. fr. stabilisant].

STABILIZÁNT, -Ă adj., s. m. stabilizator (I, III). (< fr. stabilisant)

STABILIZÁNT ~ți m. 1) Substanță (clei, amidon etc.) care, fiind adăugată unei soluții, mărește stabilitatea acesteia. 2) Substanță care are proprietatea de a asigura stabilitatea materialelor explozive în timpul păstrării lor. /<fr. stabilisant

STABILIZANT s. (CHIM.) stabilizator.