STABILIZÁ, stabilizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să fie stabil; a (se) consolida, a (se) întări; a (se) statornici. 2. Tranz. A fixa puterea de cumpărare a monedei naționale la un anumit curs. – Din fr. stabiliser.

STABILIZÁ, stabilizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să fie stabil; a (se) consolida, a (se) întări; a (se) statornici. 2. Tranz. A fixa puterea de cumpărare a monedei naționale la un anumit curs. – Din fr. stabiliser.

STABILIZÁ, stabilizez, vb. I. 1. Refl. A se consolida, a se face trainic, a se întări. 2. Tranz. A face ca un obiect să devină stabil. ♦ A face stabilă puterea de cumpărare a unei monede (fixînd-o la un anumit curs).

stabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 stabilizeáză

stabilizá vb., ind. prez. 1 sg. stabilizéz, 3 sg. și pl. stabilizeáză

STABILIZÁ vb. 1. a fixa. (A ~ cursul monedei naționale.) 2. v. consolida.

A stabiliza ≠ a destabiliza

STABILIZÁ vb. I. 1. refl. A se consolida, a se întări. 2. tr. A fixa, a mări, a asigura puterea de cumpărare a monedei naționale. 3. tr. A asigura în timp proprietăți constante unui produs chimic. [Cf. fr. stabiliser].

STABILIZÁ vb. I. refl. a se consolida, a se întări. II. tr. 1. a fixa, a asigura puterea de cumpărare a monedei naționale. 2. a asigura în timp proprietăți constante unui produs chimic. (< fr. stabiliser)

A STABILIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se stabilizeze. 2) chim. (substanțe) A face să nu se descompună (ușor) într-o reacție. /<fr. stabiliser

A SE STABILIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre valori monetare) A deveni stabil. /<fr. stabiliser

stabilizéz v. tr. (d. stabil). Fin. Fixez, fac să nu maĭ oscileze: a stabiliza o valută.

STABILIZA vb. 1. a fixa. (A ~ cursul monedei.) 2. a se consolida, a se întări. (Situația lor s-a ~.)