Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru stabilitate

STABILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ÔÖŽ Durabilitate, tr─âinicie. ÔÖŽ Faptul de a-╚Öi p─âstra locul, de a nu fi mi╚Öcat din loc; fixitate. ÔÖŽ Spec. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-╚Öi men╚Ťine pozi╚Ťia sau de a reveni ├«n pozi╚Ťia ini╚Ťial─â. ÔÖŽ Situa╚Ťie sigur─â, ferm─â. ÔÇô Din fr. stabilit├ę, lat. stabilitas, -atis.
STABILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ÔÖŽ Durabilitate, tr─âinicie. ÔÖŽ Faptul de a-╚Öi p─âstra locul, de a nu fi mi╚Öcat din loc; fixitate. ÔÖŽ Spec. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-╚Öi men╚Ťine pozi╚Ťia sau de a reveni ├«n pozi╚Ťia ini╚Ťial─â. ÔÖŽ Situa╚Ťie sigur─â, ferm─â. ÔÇô Din fr. stabilit├ę, lat. stabilitas, -atis.
STABILIT├üTE s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi stabil; tr─âinicie, soliditate. Stabilitatea unei bol╚Ťi. ÔÖŽ Statornicie, fermitate. Tendin╚Ťa de realizare a unit─â╚Ťii ╚Öi stabilit─â╚Ťii limbii literare se v─âde╚Öte mai ales ├«n aspectul ei scris. L. ROM. 1953, nr. 4, 54. ÔÖŽ (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-╚Öi men╚Ťine pozi╚Ťia sau de a reveni ├«n pozi╚Ťia ini╚Ťial─â c├«nd este deplasat din aceast─â pozi╚Ťie. 2. Faptul de a nu fi mi╚Öcat din loc, de a sta sau de a r─âm├«ne pe loc, p─âstr├«ndu-╚Öi locul; fixitate. M─âtu╚Öa Elencu ├«ns─â era inamica oric─ârei stabilit─â╚Ťi. Nemi╚Öcarea pentru d├«nsa era moartea, ╚Öi lucrurile i se p─âreau c─â devin rigide dac─â st─âteau ├«ncremenite dou─â zile locului. ANGHEL, PR. 3. ÔÖŽ Situa╚Ťie neschimb─âtoare, sigur─â, ferm─â. ├Äi era drag p─âm├«ntul nu numai pentru c├«╚Ötigul ce-l produce, dac─â e muncit bine ╚Öi cu chibzuial─â, ci mai ales pentru stabilitatea ce-o ofer─â posesorului. REBREANU, R. I 165.
stabilit├íte s. f., g.-d. art. stabilitß║»╚Ťii
stabilit├íte s. f., g.-d. art. stabilit─â╚Ťii
STABILIT├üTE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemi╚Öcare. (~ unor dune de nisip.) 2. echilibru. (Se asigur─â ~ navei.) 3. consecven╚Ť─â, constan╚Ť─â, statornicie. (~ ├«n sentimente.)
Stabilitate Ôëá fluctua╚Ťie, instabilitate, mobilitate, variabilitate
STABILIT├üTE s.f. 1. ├Änsu╚Öirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ÔÖŽ Proprietate a unui corp de a-╚Öi men╚Ťine pozi╚Ťia sau de a reveni ├«n pozi╚Ťia ini╚Ťial─â c├ónd este deplasat din aceast─â pozi╚Ťie. 2. Faptul de a-╚Öi p─âstra locul; fixitate. [Cf. it. stabilit├á, lat. stabilitas, fr. stabilit├ę].
STABILIT├üTE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate. 2. proprietate a unui corp de a-╚Öi men╚Ťine starea sau de a reveni la starea ini╚Ťial─â c├ónd este deplasat din aceast─â stare. (< fr. stabilit├ę, lat. stabilitas)
STABILIT├üTE f. 1) Caracter stabil; fixitate. 2) Proprietate a unui corp, a unui sistem de a-╚Öi men╚Ťine pozi╚Ťia sau de a reveni ├«n pozi╚Ťia ini╚Ťial─â. [G.-D. stabilit─â╚Ťii] /<lat. stabilitas, ~atis, fr. stabilit├ę
stabilitate f. însușirea celor stabile: stabilitatea unei clădiri; fig. stabilitatea unui guvern.
*stabilit├íte f. (lat. stabilitas, -├ítis). Calitatea de a fi stabil: stabilitatea unu─ş zid, (fig.) a une─ş prieteni─ş.
STABILITATE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemi╚Öcare. (~ unor dune.) 2. echilibru. (Se asigur─â ~ navei.) 3. consecven╚Ť─â, constan╚Ť─â, statornicie. (~ ├«n sentimente.)
STABILITATE caracteristic─â a unei aeronave de a reveni ├«n pozi╚Ťia ini╚Ťial─â, datorit─â for╚Ťelor aerodinamice suplimentare care produc un moment aerodinamic. Stabilitatea poate fi: longitudinal─â (static─â sau dinamic─â) ╚Öi lateral─â.

Stabilitate dex online | sinonim

Stabilitate definitie

Intrare: stabilitate
stabilitate substantiv feminin