stabilitate definitie

14 definiții pentru stabilitate

STABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. ♦ Spec. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. ♦ Situație sigură, fermă. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis.
STABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. ♦ Spec. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. ♦ Situație sigură, fermă. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis.
STABILITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi stabil; trăinicie, soliditate. Stabilitatea unei bolți. ♦ Statornicie, fermitate. Tendința de realizare a unității și stabilității limbii literare se vădește mai ales în aspectul ei scris. L. ROM. 1953, nr. 4, 54. ♦ (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială cînd este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a nu fi mișcat din loc, de a sta sau de a rămîne pe loc, păstrîndu-și locul; fixitate. Mătușa Elencu însă era inamica oricărei stabilități. Nemișcarea pentru dînsa era moartea, și lucrurile i se păreau că devin rigide dacă stăteau încremenite două zile locului. ANGHEL, PR. 3. ♦ Situație neschimbătoare, sigură, fermă. Îi era drag pămîntul nu numai pentru cîștigul ce-l produce, dacă e muncit bine și cu chibzuială, ci mai ales pentru stabilitatea ce-o oferă posesorului. REBREANU, R. I 165.
stabilitáte s. f., g.-d. art. stabilitắții
stabilitáte s. f., g.-d. art. stabilității
STABILITÁTE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemișcare. (~ unor dune de nisip.) 2. echilibru. (Se asigură ~ navei.) 3. consecvență, constanță, statornicie. (~ în sentimente.)
Stabilitate ≠ fluctuație, instabilitate, mobilitate, variabilitate
STABILITÁTE s.f. 1. Însușirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială când este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a-și păstra locul; fixitate. [Cf. it. stabilità, lat. stabilitas, fr. stabilité].
STABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate. 2. proprietate a unui corp de a-și menține starea sau de a reveni la starea inițială când este deplasat din această stare. (< fr. stabilité, lat. stabilitas)
STABILITÁTE f. 1) Caracter stabil; fixitate. 2) Proprietate a unui corp, a unui sistem de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. [G.-D. stabilității] /<lat. stabilitas, ~atis, fr. stabilité
stabilitate f. însușirea celor stabile: stabilitatea unei clădiri; fig. stabilitatea unui guvern.
*stabilitáte f. (lat. stabilitas, -átis). Calitatea de a fi stabil: stabilitatea unuĭ zid, (fig.) a uneĭ prieteniĭ.
STABILITATE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemișcare. (~ unor dune.) 2. echilibru. (Se asigură ~ navei.) 3. consecvență, constanță, statornicie. (~ în sentimente.)
STABILITATE caracteristică a unei aeronave de a reveni în poziția inițială, datorită forțelor aerodinamice suplimentare care produc un moment aerodinamic. Stabilitatea poate fi: longitudinală (statică sau dinamică) și laterală.

stabilitate dex

Intrare: stabilitate
stabilitate substantiv feminin