Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru stabili

STAB├ŹL, -─é, stabili, -e, adj. 1. Care este bine a╚Öezat sau fixat, care nu se r─âstoarn─â, care nu se clatin─â; trainic, solid. 2. Care nu se schimb─â, care nu fluctueaz─â; statornic; ferm. ÔÖŽ (Despre substan╚Ťe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (dec├ót cu greu) ├«ntr-o reac╚Ťie. ÔÖŽ (Despre popula╚Ťii) Care locuie╚Öte permanent ├«n acela╚Öi loc. ÔÇô Din lat. stabilis.
STABIL├Ź, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hot─âr├«, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A ├«nf─âptui, a realiza; a ├«ntemeia, a ├«nfiin╚Ťa, a institui. ÔŚŐ Expr. A stabili leg─âtura (sau leg─âturi) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza (definitiv) ├«ntr-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. ÔÇô Din lat., it. stabilire.
STAB├ŹL, -─é, stabili, -e, adj. 1. Care este bine a╚Öezat sau fixat, care nu se r─âstoarn─â, care nu se clatin─â; trainic, solid. 2. Care nu se schimb─â, care nu fluctueaz─â; statornic; ferm. ÔÖŽ (Despre substan╚Ťe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (dec├ót cu greu) ├«ntr-o reac╚Ťie. ÔÖŽ (Despre popula╚Ťii) Care locuie╚Öte permanent ├«n acela╚Öi loc. ÔÇô Din lat. stabilis.
STABIL├Ź, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hot─âr├«, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A ├«nf─âptui, a realiza; a ├«ntemeia, a ├«nfiin╚Ťa, a institui. ÔŚŐ Expr. A stabili leg─âtura (sau leg─âturi) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza (definitiv) ├«ntr-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. ÔÇô Din lat., it. stabilire.
STAB├ŹL, -─é, stabili, -e, adj. 1. (Despre obiecte) Care e bine a╚Öezat, bine fixat, care nu se r─âstoarn─â, nu se clatin─â; solid. ÔÖŽ (Despre substan╚Ťe) Care nu se descompune de la sine, care nu poate fi descompus dec├«t cu greu ├«ntr-o reac╚Ťie. 2. (Despre abstracte) Care nu e supus fluctua╚Ťiilor, care nu se schimb─â; statornic, ferm. Timp stabil. Valut─â stabil─â. ÔŚŐ Echilibru stabil v. echilibru. 3. (Despre popula╚Ťii, ├«n opozi╚Ťie cu nomad) Care locuie╚Öte permanent ├«n acela╚Öi loc, statornic. Popula╚Ťie stabil─â.
STABIL├Ź, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa. Mi s-a p─ârut indicat a compara textul cu prima redac╚Ťiune ╚Öi cu manuscrisul ╚Öi a stabili ├«n note deosebirile de text. La ALECSANDRI, O. P. 6. 2. Tranz. A hot─âr├«, a decide, a preciza. Vocabularul cap─ât─â cea mai mare ├«nsemn─âtate c├«nd este pus la dispozi╚Ťia gramaticii, care stabile╚Öte regulile de combinare a cuvintelor ├«n propozi╚Ťii ╚Öi astfel d─â limbii armonie ╚Öi ├«n╚Ťeles. S. C. L. 1952, I 130. 3. Tranz. A ar─âta, a dovedi; a descoperi. Pagina 27 din dosarul Re╚Öi╚Ťa a fost ├«nlocuit─â... Cine a putut s-o ├«nlocuiasc─â? ÔÇô Asta trebuie s─â stabili╚Ťi. BARANGA, I. 204. Pe loc a c─âutat s─â stabileasc─â dou─â adev─âruri. SADOVEANU, E. 126. 4. Tranz. A ├«nf─âptui, a realiza, a ob╚Ťine; a institui. A fost de ajuns ca firele amorse s─â ating─â cel─âlalt cap─ât al cablului ca, fulger─âtor, curentul stabilit s─â produc─â explozia. BART, S. M. 75. ÔŚŐ Expr. A stabili leg─âtura (sau leg─âturi) cu cineva = a se pune ├«n contact, a comunica cu cineva, a veni ├«n leg─âtur─â. 5. Refl. A deveni stabil ├«ntr-un loc, a se statornici. M-am stabilit la ╚Ťar─â. ÔÖŽ Tranz. A instala, a a╚Öeza ceva ├«ntr-un anumit loc. A-╚Öi stabili re╚Öedin╚Ťa.
stab├şl adj. m., pl. stab├şli; f. stab├şl─â, pl. stab├şle
stabil├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. stabil├ęsc, imperf. 3 sg. stabile├í; conj. prez. 3 s─â stabile├ísc─â
stab├şl adj. m., pl. stab├şli; f. sg. stab├şl─â, pl. stab├şle
stabil├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. stabil├ęsc, imperf. 3 sg. stabile├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. stabile├ísc─â
STAB├ŹL adj. 1. v. fix. 2. fix, permanent, statornic. (O a╚Öezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (├«nv.) a╚Öez─âtor, st─ât─âtor. (Popula╚Ťii ~.) 4. statornic, (pop.) v─âtra╚Ö. (╚Üigani ~.) 5. v. consecvent. 6. v. durabil.
STABIL├Ź vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, ├«nfiin╚Ťa, ├«ntemeia, organiza.
STABIL├Ź vb. 1. a se a╚Öeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se s─âl─â╚Ölui, (├«nv. ╚Öi reg.) a se s─âl─â╚Öui, (├«nv.) a se s─âdi, a se st─âvi. (S-au ~ ├«n acele c├ómpii m─ânoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) ├«ntrona. (├Äntre cele dou─â state s-au ~ rela╚Ťii prietene╚Öti.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (├«nv.) a m─ârgini, a r─âspica. (A ~ propriet─â╚Ťile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfin╚Ťi. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hot─âr├«, a institui, a ├«ntocmi, a or├óndui, a r├óndui, a statornici, (├«nv.) a a╚Öeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hot─âr├«, a preciza, a statornici, (├«nv.) a defige, a ├«nsemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hot─âr├«, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a or├óndui, a reglementa, (rar) a regula, (├«nv.) a regularisi. (╚śi-a ~ situa╚Ťia neclar─â.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a ob╚Ťine, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.
Stabil Ôëá fluctuant, instabil, mobil, neconstant, schimb─âtor, variabil, nestabil
STAB├ŹL, -─é adj. 1. Trainic, bine a╚Öezat, solid. ÔÖŽ (Chim.; despre substan╚Ťe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ÔÖŽ Durabil, permanent. 3. (Despre popula╚Ťii) Care locuie╚Öte permanent ├«n acela╚Öi loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile].
STABIL├Ź vb. IV. 1. tr. A hot─âr├«, a decide, a preciza. 2. tr. A ├«nf─âptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) a╚Öeza ├«ntr-un loc. [< it., lat. stabilire].
STAB├ŹL, -─é adj. 1. trainic, bine a╚Öezat, solid. ÔŚŐ (despre substan╚Ťe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ÔŚŐ durabil, permanent. 3. (despre popula╚Ťii) care locuie╚Öte permanent ├«n acela╚Öi loc. (< lat. stabilis, it. stabile)
STABIL├Ź vb. I. tr. 1. a hot─âr├«, a decide, a preciza. 2. a ├«nf─âptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) a╚Öeza ├«ntr-un loc. (< lat., it. stabilire)
STAB├ŹL ~─â (~i, ~e) 1) Care r─âm├óne ├«n aceea╚Öi stare; bine a╚Öezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se men╚Ťine la acela╚Öi nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuie╚Öte permanent ├«n acela╚Öi loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. /<lat. stabilis, it. stabile
A STABIL├Ź ~├ęsc tranz. 1) A pune s─â stea nemi╚Öcat; a face s─â stea stabil (├«ntr-un loc sau ├«ntr-o pozi╚Ťie). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o ├«n╚Ťelegere prealabil─â, prin deliberare; a hot─âr├«; a determina. ~ un termen. ~ pre╚Ťul. 3) A face s─â intre ├«n ac╚Ťiune. ~ leg─âtura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adev─ârat; a constata. 5) A scoate la iveal─â, demonstr├ónd caracterul real. ~ adev─ârul. 6) A face s─â se stabileasc─â; a statornici. /<lat. stabilire
A SE STABIL├Ź m─â ~├ęsc intranz. A se aranja cu traiul (├«ntr-un loc); a se statornici; a se a╚Öeza. /<lat. stabilire
stabil a. 1. statornic; 2. fig. durabil.
stabil├Č v. 1. a fixa ├«ntrÔÇÖun loc, a instala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: lucrul a fost stabilit; 3. a se a╚Öeza undeva: sÔÇÖa stabilit la Paris.
*st├íbil, -─â adj. (lat. st├íbilis, d. stare, a sta ├«n picioare). Bine a╚Öezat (├«n╚Ťepenit, fundat): cas─â stabil─â. Mec. Echilibru stabil, starea unu─ş corp care, dac─â e cl─âtinat, pin simplu efect al greut─â╚Ťi─ş lu─ş, ├«╚Ö─ş re─şa prima pozi╚Ťiune. Fig. Statornic, durabil: pace stabil─â. S. f. Motor (vapor) stabil. Adv. ├Än mod stabil. ÔÇô Fals stab├şl (ma─ş ales c─â fr. e stable!).
stabil├ęsc v. tr. (lat. stabilire. V. pre- ╚Öi re-stabilesc). Fac stabil, a╚Öez, fixez: a-╚Ť─ş stabili reziden╚Ťa la Bucure╚Öt─ş, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc: a stabili vinov─â╚Ťia cu─şva, un principi┼ş ╚Ötiin╚Ťific. V. refl. MÔÇÖam stabilit la ╚Ť─âr─â.
STABIL adj. 1. fix, imobil, neclintit, nemi╚Öcat, (rar) nemi╚Öc─âtor, (pop.) nesmintit, (├«nv.) necl─âtit. (Un st├«lp ~.) 2. fix, permanent, statornic. (O a╚Öezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (├«nv.) a╚Öez─âtor, st─ât─âtor. (Popula╚Ťii ~.) 4. statornic, (pop.) v─âtra╚Ö. (╚Üigani ~.) 5. consecvent, constant, neschimbat, neschimb─âtor, statornic. (~ ├«n sentimente.) 6. durabil, statornic, trainic, (├«nv.) st─ât─âtor. (O stare sufleteasc─â ~.)
stabili vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.
STABILI vb. 1. a se a╚Öeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se s─âl─â╚Ölui, (├«nv. ╚Öi reg.) a se s─âl─â╚Öui, (├«nv.) a se s─âdi, a se st─âvi. (S-au ~ ├«n acele c├«mpii m─ânoase.) 2. a (se) amplasa, a (se) a╚Öeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa. (A ~ uzina ├«n apropiere de...) 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) ├«ntrona. (├Äntre cele dou─â state s-au ~ rela╚Ťii prietene╚Öti.) 4. a calcula, a determina, a fixa, a m─âsura. (A ~ valoarea unor parametri.) 5. a determina, a fixa, a preciza, a statornici. (Cum a╚Ťi ~ concentra╚Ťia vinului?) 6. a defini, a determina, a preciza, (├«nv.) a m─ârgini, a r─âspica. (A ~ propriet─â╚Ťile unui metal.) 7. a fixa, a preciza, a pune. (A ~ un diagnostic.) 8. a fundamenta. (A ~ coordonatele unei noi teorii.) 9. a descoperi. (El e cel care a ~ etimologia cuv├«ntului...) 10. a constata. (Ce a ~ ancheta?) 11. a institui, a introduce. (A ~ o anumit─â practic─â.) 12. a consacra, a consfin╚Ťi, a fixa, a statornici, (├«nv.) a sfin╚Ťi. (A ~ acest obicei.) 13. a face, a institui. (~ legi.) 14. a alc─âtui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a ├«nfiin╚Ťa, a numi, a organiza, (├«nv.) a tocmi. (A ~ o comisie special─â pentru...) 15. a fixa, a hot─âr├«, a institui, a ├«ntocmi, a or├«ndui, a r├«ndui, a statornici, (├«nv.) a a╚Öeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hot─âr├«, a preciza, a statornici, (├«nv.) a defige, a ├«nsemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hot─âr├«, a ordona, a porunci, a statornici, (rar) a prescrie, (├«nv. ╚Öi pop.) a or├«ndui, a r├«ndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) a priti, (├«nv.) a ├«nv─â╚Ťa, a judeca, a poveli. (A ~ s─â se fac─â astfel...) 18. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hot─âr├«, (pop.) a (se) ├«ndemna, (├«nv.) a (se) rezolva, (fig., ├«n Mold. ╚Öi Transilv.) a se cump─âni. (Ei, ai ~ ce s─â cumperi?; ├«n sfir╚Öit, s-a ~.) 19. a aranja, a or├«ndui, a reglementa, (rar) a regula, (├«nv.) a regularisi. (╚śi-a ~ situa╚Ťia neclar─â.) 20. a decide, a determina, a hot─âr├«, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ ├«n ultimele secunde.) 21. a men╚Ťiona, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stipula. (Articolul 1 ~ urm─âtoarele...) 22. a ob╚Ťine, a realiza. (A ~ un record atletic.) 23. a adeveri, a ar─âta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a ├«nt─âri, a m─ârturisi, a proba, a sprijini, a sus╚Ťine, (livr.) a corobora, (├«nv. ╚Öi reg.) a prob─âlui, (├«nv.) a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturi, a probui. (Toate ~ cele spuse mai ├«nainte.)
r─âm├óne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosit─â cu elegan╚Ť─â ├«n locul unei ├«njur─âturi sau obscenit─â╚Ťi proferate la adresa unui interlocutor.

Stabili dex online | sinonim

Stabili definitie

Intrare: stabil
stabil adjectiv
Intrare: stabili
stabili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a