staționar definitie

18 definiții pentru staționar

STAȚIONÁR, -Ă, staționari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variază câtva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (în aparență) nu-și schimbă câtva timp locul pe sfera cerească. ♦ Care rămâne în aceeași stare, care nu mai evoluează, care nu progresează; spec. (despre boli) care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp; (despre un câmp de forțe) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. II. S. n. 1. Serviciu într-un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați (pentru un timp mai scurt) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament. 2. (Înv.) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.
STAȚIONÁR, -Ă, staționari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variază câtva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (în aparență) nu-și schimbă câtva timp locul pe sfera cerească. ♦ Care rămâne în aceeași stare, care nu mai evoluează, care nu progresează; spec. (despre boli) care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp; (despre un câmp de forțe) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. II. S. n. 1. Serviciu într-un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați (pentru un timp mai scurt) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament. 2. (Înv.) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.
STAȚIONÁR1, staționare, s. n. (În opoziție cu ambulatoriu) Serviciu de spital în care sînt internați bolnavii pentru tratament. Staționar de chirurgie. Staționar de pediatrie.
STAȚIONÁR2, staționare, s. n. (Învechit) Navă de luptă, aparținînd de obicei unui stat puternic, care staționa un timp mai îndelungat în porturile unui stat mic, în scop de a supraveghea traficul vaselor. Mi s-a trimis la Samos, în tot timpul cît am șezut acolo, cîte un staționar francez sau englez. GHICA, S. 421.
STAȚIONÁR3, -Ă, staționari, -e, adj. 1. Care nu variază o anumită perioadă de timp; neschimbător, constant. Barometrul e staționar. Temperatură staționară. ♦ (Despre planete) Care (în aparență) nu-și schimbă locul cîtva timp pe sfera cerească. Saturn e staționar timp de opt zile. Marte e staționar două zile. ♦ Care rămîne în aceeași stare, care nu mai evoluează, care nu progresează. Starea bolnavului e staționară. ▭ Este în legea progresului ca spiritul să nu rămînă staționar, ci să evolueze neîncetat către scopul său final: adevărul. MACEDONSKI, O. IV 102. 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp. ♦ (Despre un cîmp de forțe) Care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp.
staționár1 (-ți-o-) adj. m., pl. staționári; f. staționáră, pl. staționáre
staționár2 (-ți-o-) s. n., pl. staționáre
staționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. staționári; f. sg. staționáră, pl. staționáre
staționár s. n. (sil. -ți-o-), pl. staționáre
STAȚIONÁR adj. constant, neschimbat. (Situație ~ în evoluția bolii cuiva.)
STAȚIONÁR, -Ă adj. 1. Care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ♦ Care rămâne în aceeași stare, care nu evoluează. 2. (Despre un mediu fluid, un câmp de forțe) Care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. // s.n. 1. Mic vas de război care are misiunea de a supraveghea intrarea și ieșirea navelor într-un port. 2. Centru sanitar pentru îngrijirea bolnavilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. stationnaire].
STAȚIONÁR, -Ă I. adj. 1. care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ◊ care rămâne în aceeași stare, care nu evoluează. 2. (despre un mediu fluid, un câmp de forțe) care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. II. s. n. 1. dispensar pentru îngrijirea bolnavilor. 2. mică navă staționată într-un post care supraveghează respectarea regulilor de navigație, de pescuit etc. (< fr. stationnaire, lat. stationarius)
STAȚIONÁR1 ~e n. 1) Instituție medicală în care sunt internați bolnavii pentru diagnosticare și tratament; spital. 2) înv. Mic vas militar care supraveghea intrarea și ieșirea din port. /<fr. stationnaire, lat. stationarius
STAȚIONÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care rămâne neschimbat câtva timp. 2) Care se menține în aceeași stare. /<fr. stationnaire, lat. stationarius
staționar a. care rămâne în acelaș loc. ║ n. mică corabie de răsboiu ce supraveghează intrarea unei rade.
*staționár, -ă adj. (lat. stationarius, d. statio, stațiune; fr. -onnaire). Care rămîne în aceĭașĭ stare: termometru staționar, boală staționară. S. n., pl. e. Mic bastiment de războĭ care supraveghează o radă saŭ staționează într’un port străin ca să-șĭ protejeze conaționaliĭ la nevoĭe (barabaftă).
STAȚIONAR adj. neschimbat. (Situație ~ în evoluția bolii cuiva.)
dispensár-staționár-salváre s. n. Stabiliment medical cu dispensar, staționar și stație de salvare ◊ „[...] avea la dispoziție o mare cantină-restaurant cu săli de mese în anexele sociale ale halelor, cămine pentru tineret, un club și un dispensar-staționar-salvare.Sc. 21 I 78 p. 1 (din dispensar + staționar + salvare)

staționar dex

Intrare: staționar
staționar adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -ți-o-