stăvar definitie

15 definiții pentru stăvar

STĂVÁR, stăvari, s. m. (Reg.) Păzitor de cai la pășune. [Var.: stevár s. m.] – Stavă + suf. -ar.
STEVÁR s. m. v. stăvar.
STĂVÁR, stăvari, s. m. (Reg.) Păzitor de cai la pășune. [Var.: stevár s. m.] – Stavă + suf. -ar.
STEVÁR s. m. v. stăvar.
STĂVÁR, stăvari, s. m. Îngrijitor, păzitor de cai la pășune. Petru plecă deci pe calea arătată de șearpe, și nu mult merse pînă ce să și-ntîlni cu stăvarul. RETEGANUL, P- II 42. – Variantă: stevár (ALECSANDRI, P. P. 314) s. m.
STEVÁR s. m. v. stăvar.
stăvár (reg.) s. m., pl. stăvári
stăvár s. m., pl. stăvári
STĂVÁR s. v. herghelegiu.
stăvár, stăvári, s.m. (reg.) 1. păzitor de cai la pășune; herghelegiu. 2. (înv.) armăsar. 3. specie de insectă de noapte.
stăvar m. Tr. herghelegiu: sádoarmă stăvarii, să le fur armăsarii POP.
stăvár m. (d. stavă). Ban. Trans. Olt. Herghelegiŭ.
stăvar s. v. HERGHELEGIU.
stăvár, stăvari, s.m. – (reg.; înv.) Păstorul / cel care păzește caii de la stână. ♦ (onom.) Stavăr, Stavâr, Stavarache, Stăvărescu, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din stavă „herghelie” + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).
stăvár, -i, s.m. – Păstorul / cel care păzește caii de la stână. – Din stavă „herghelie” + -ar.

stăvar dex

Intrare: stăvar
stăvar substantiv masculin
stevar