stăruitor definitie

13 definiții pentru stăruitor

STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui + suf. -tor.
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui + suf. -tor.
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. Care stăruie, care insistă; insistent. (Adverbial) Culai și-a ațintit stăruitor ochii asupra femeii. SADOVEANU, N. F. 118. Eu caut în natură pretutindeni Ideile, Adînc și răbdător Deci le pîndesc prelung, stăruitor. CAMIL PETRESCU, V. 9. 2. Perseverent, neclintit, ferm, tenace. Unde-aș mai găsi un al doilea amic atît de devotat ca tine și mai ales atît de stăruitor în dovezile de amiciție. C. PETRESCU, A. R. 29. Cînd cineva va avea stăruitoare silință și răbdare, poate săvîrși toate acele lucruri ce le socotește neputincioase. DRĂGHICI, R. 87. ♦ Persistent. (Poetic) O singură stea mai lucea, stăruitoare, departe peste acoperișuri. ANGHEL, PR. 7.
stăruitór (-ru-i-) adj. m., pl. stăruitóri; f. sg. și pl. stăruitoáre
stăruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. stăruitóri; f. sg. și pl. stăruitoáre
STĂRUITÓR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om stăruitor în acțiunile începute.) 2. adj. v. tenace. 3. adj. v. perseverent. 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, sârguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi stăruitoare.) 5. adv. v. insistent. 6. adj. v. încăpățânat. 7. adj. persistent. 8. adj., adv. v. serios.
Stăruitor ≠ nestăruitor
STĂRUITÓR1 adv. Cu stăruință. /a stărui + suf. ~tor
STĂRUITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-] /a stărui + suf. ~tor
stăruitor a. care stârnește.
stăruitór, -oáre adj. Care stăruĭe, insistent. Persistent: muncă stăruitoare.
STĂRUITOR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acțiunile începute.) 2. adj. perseverent, răbdător, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. adj. dîrz, îndîrjit, perseverent, tenace. (Muncă ~.) 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. adv. insistent, (înv. și reg.) tare. (O roagă ~ să...) 6. adj. ambițios, încăpățînat, îndărătnic, îndîrjit, perseverent. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea țelurilor sale.) 7. adj. persistent. (Dureri ~.) 8. adj., adv. serios, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.)
LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS (lat.) munca stăruitoare învinge totul – Vergiliu, „Georgica”, 1, 145-146.

stăruitor dex

Intrare: stăruitor
stăruitor adjectiv
  • silabisire: -ru-i-