stăreți definitie

8 definiții pentru stăreți

STĂREȚÍ, stărețesc, vb. IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. – Din stareț.
STĂREȚÍ, stărețesc, vb. IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. – Din stareț.
STĂREȚÍ, stărețesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire în calitate de stareț. Cîți ani sînt de cînd un Paisie stărețea... peste norodul acestei mănăstiri. GALACTION, O. I 221.
stărețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețésc, imperf. 3 sg. stărețeá; conj. prez. 3 să stărețeáscă
stărețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețésc, imperf. 3 sg. stărețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. stărețeáscă
STĂREȚÍ vb. (BIS.) a egumeni.
2) stărețésc și -ițésc, v. intr. Funcționez ca stariț.
STĂREȚI vb. (BIS.) a egumeni.

stăreți dex

Intrare: stăreți
stăreți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a