stârpiciune definitie

8 definiții pentru stârpiciune

STÂRPICIÚNE, (1, 2) stârpiciuni, s. f. 1. (Pop.) Animal sterp. 2. (Pop.) Stârpitură (1). 3. (Înv.) Sterilitate. – Stârpi + suf. -ciune.
STÂRPICIÚNE, (1, 2) stârpiciuni, s. f. 1. (Pop.) Animal sterp. 2. (Pop.) Stârpitură (1). 3. (Înv.) Sterilitate. – Stârpi + suf. -ciune.
STÎRPICIÚNE, stîrpiciuni, s. f. 1. (Învechit) Sterilitate. (Atestat în forma stărpiciune) Să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul stărpiciunii lor. ISPIRESCU, L. 160. 2. (Concretizat) Oaie sau vită stearpă. ♦ Om pipernicit, nedezvoltat, stîrpitură. N-au să ne mai sperie toate stîrpiciunile. C. PETRESCU, Î. II 58. – Variantă: stărpiciúne s. f.
stârpiciúne (pop.) s. f., g.-d. art. stârpiciúnii; (ființe) pl. stârpiciúni
stârpiciúne s., f., g.-d. art. stârpiciúnii; (ființe) pl. stârpiciúni
stârpiciune f. starea celor sterpe. [Lat. EXTIRPATIONEM].
sterpicĭúne f. (d. sterp). Defectu de a fi sterp, sterilitate. – Și stărp- (est) și stîrp-.
stîrpicĭúne, V. sterpicĭune.

stârpiciune dex

Intrare: stârpiciune
stârpiciune substantiv feminin