stârnitoare definitie

8 definiții pentru stârnitoare

STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor.
STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor.
STÎRNITOÁRE, stîrnitori, s. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietre, pentru a speria peștii. Pentru a grăbi intrarea peștelui și a prinde mai bine, la garduri se întrebuințează adesea și diferite unelte numite stîrnitori. ANTIPA, P. 104.
STÎRNITÓR, -OÁRE, stîrnitori, -oare, adj. (Rar) Care stîrnește (ceva), care provoacă, ațîță.
stârnitoáre s. f., g.-d. art. stârnitórii; pl. stârnitóri
stârnitór adj. m., pl. stârnitóri; f. sg. și pl. stârnitoáre
stârnitoáre s. f., g.-d. art. stârnitórii; pl. stârnitóri
stârnitór adj. m., pl. stârnitóri; f. sg. și pl. stârnitoáre

stârnitoare dex

Intrare: stârnitor
stârnitor adjectiv
Intrare: stârnitoare
stârnitoare substantiv feminin