Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru st├órnitoare

ST├éRNIT├ôR, -O├üRE, st├órnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care st├órne╚Öte (ceva). 2. S. f. Pr─âjin─â cu care se bate apa sau cu care se r─âscole╚Öte pe sub pietrele din ap─â pentru a speria pe╚Ötele ╚Öi a-l goni spre plase. ÔÇô St├órni + suf. -tor.
ST├éRNIT├ôR, -O├üRE, st├órnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care st├órne╚Öte (ceva). 2. S. f. Pr─âjin─â cu care se bate apa sau cu care se r─âscole╚Öte pe sub pietrele din ap─â pentru a speria pe╚Ötele ╚Öi a-l goni spre plase. ÔÇô St├órni + suf. -tor.
ST├ÄRNITO├üRE, st├«rnitori, s. f. Pr─âjin─â cu care se bate apa sau cu care se r─âscole╚Öte pe sub pietre, pentru a speria pe╚Ötii. Pentru a gr─âbi intrarea pe╚Ötelui ╚Öi a prinde mai bine, la garduri se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â adesea ╚Öi diferite unelte numite st├«rnitori. ANTIPA, P. 104.
ST├ÄRNIT├ôR, -O├üRE, st├«rnitori, -oare, adj. (Rar) Care st├«rne╚Öte (ceva), care provoac─â, a╚Ť├«╚Ť─â.
stârnitoáre s. f., g.-d. art. stârnitórii; pl. stârnitóri
stârnitór adj. m., pl. stârnitóri; f. sg. și pl. stârnitoáre
stârnitoáre s. f., g.-d. art. stârnitórii; pl. stârnitóri
stârnitór adj. m., pl. stârnitóri; f. sg. și pl. stârnitoáre

Stârnitoare dex online | sinonim

Stârnitoare definitie

Intrare: stârnitor
stârnitor adjectiv
Intrare: stârnitoare
stârnitoare substantiv feminin