stânjenitor definitie

8 definiții pentru stânjenitor

STÂNJENITÓR, -OÁRE, stânjenitori, -oare, adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează; inoportun. – Stânjeni + suf. -tor.
STÂNJENITÓR, -OÁRE, stânjenitori, -oare, adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează; inoportun. – Stânjeni + suf. -tor.
STÎNJENITÓR, -OÁRE, stînjenitori, -oare, adj. (Rar) Care deranjează, care jenează, care împiedică; inoportun. Tăcere stînjenitoare. ▭ Un mosafir care se simte stînjenitor. CAMIL PETRESCU, T. II 50.
stânjenitór adj. m., pl. stânjenitóri; f. sg. și pl. stânjenitoáre
stânjenitór adj. m., pl. stânjenitóri; f. sg. și pl. stânjenitoáre
STÂNJENITÓR adj. v. incomod.
STÂNJENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care stânjenește; care stingherește; jenant. /a stânjeni + suf. ~tor
STÎNJENITOR adj. incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, supărător. (O situație ~.)

stânjenitor dex

Intrare: stânjenitor
stânjenitor adjectiv