stânjeneală definitie

9 definiții pentru stânjeneală

STÂNJENEÁLĂ, stânjeneli, s. f. Acțiunea de a (se) stânjeni; stinghereală. – Stânjeni + suf. -eală.
STÂNJENEÁLĂ, stânjeneli, s. f. Acțiunea de a (se) stânjeni; stinghereală. – Stânjeni + suf. -eală.
STÎNJENEÁLĂ, stînjeneli, s. f. Acțiunea de a stînjeni pe cineva sau de a fi stînjenit de cineva; stinghereală, deranjare, împiedicare. Are grijă ca și mușteriii lui să fie mulțămiți... și să-și găsească toate înlesnirile, fără stînjeneală. ISPIRESCU, la TDRG.
stânjeneálă s. f., g.-d. art. stânjenélii; pl. stânjenéli
stânjeneálă s. f., g.-d. art. stânjenélii; pl. stânjenéli
STÂNJENEÁLĂ s. 1. v. deranjare. 2. v. jenă.
stânjeneală f. piedecă: să-ți găsească toate înlesnirile fără stânjeneală ISP.
stînjineálă pl. elĭ. Acțiunea de a stînjini.
STÎNJENEA s. 1. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjenire, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) 2. jenă, rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stînjenire, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală stidință, stidire. (Un sentiment de ~.)

stânjeneală dex

Intrare: stânjeneală
stânjeneală substantiv feminin