stâncos definitie

8 definiții pentru stâncos

STÂNCÓS, -OÁSĂ, stâncoși, -oase, adj. (Despre munți, locuri etc.) Format din stânci; plin de stânci, cu stânci. – Stâncă + suf. -os.
STÂNCÓS, -OÁSĂ, stâncoși, -oase, adj. (Despre munți, locuri etc.) Format din stânci; plin de stânci, cu stânci. – Stâncă + suf. -os.
STÎNCÓS, -OÁSĂ, stîncoși, -oase, adj. Plin de stînci, cu stînci; format din stînci. Maluri stîncoase. ▭ [Ieronim] se desculță și, sărind de pe o piatră pe alta, cercetă stîncosul său imperiu. EMINESCU, N. 126. Vezi cele căsuțe grămădite sub poalele stîncoșilor munți? Ia-ți pălăria și te pleacă; acesta e tîrgul Petrii! NEGRUZZI, S. I 195. Am umblat Țara cruciș Și curmeziș Prin livezi frumoase Și locuri stîncoase. TEODORESCU, P. P. 177. ♦ Fig. Puternic, dîrz. De la început, cu sentimentul că se izbește într-o rezistență stîncoasă, pe care nimic n-are s-o poată sfărma. C. PETRESCU, C. V. 347.
stâncós adj. m., pl. stâncóși; f. stâncoásă, pl. stâncoáse
stâncós adj. m., pl. stâncóși; f. sg. stâncoásă, pl. stâncoáse
STÂNCÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre terenuri) Care are (multe) stânci; cu (multe) stânci. /stâncă + suf. ~os
stâncos a. plin de stânci.
stîncós, -oásă adj. (d. stîncă). Plin de stîncĭ: munțĭ stîncoșĭ, malurĭ stîncoase.

stâncos dex

Intrare: stâncos
stâncos adjectiv