stâmpi definitie

10 definiții pentru stâmpi

STÂMPÍ, stâmpesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înceta, a conteni. – Et. nec.
STÂMPÍ, stâmpésc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A înceta, a conteni. – Et. nec.
STÎMPÍ, stîmpesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A conteni din..., a înceta cu... Vitele au stîmpit din boală, fără ca să mai piară macar una. ȘEZ. XVIII 197. Oamenii stîmpiseră de tremurat și de a se mai închina, făcîndu-și o mie de cruci la vederea înmiitelor fulgere și trăsnete. ib. XII 44.
stâmpí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâmpésc, imperf. 3 sg. stâmpeá; conj. prez. 3 să stâmpeáscă
stâmpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâmpésc, imperf. 3 sg. stâmpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. stâmpeáscă
STÂMPÍ vb. v. conteni, înceta, întrerupe, opri.
stâmpí, stâmpésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. (despre ochi, vedere, putere) a slăbi. 2. (refl.) a se tâmpi. 3. a opri, a potoli. 4. a înceta.
stâmpì v. Mold. a conteni. [Din tâmpi cu s protetic (v. stinchì)].
stîmpésc și stimpésc v. tr. (compus al lui tîmpesc, ca și pol. stepic, d. tepy, timp). Vest. Înfrînez, opresc, fac să slăbească orĭ să contenească. V. refl. Mă tocesc, slăbesc: i s’a stîmpit puterea, vederea. V. intr. Contenesc, încetez: vitele aŭ stîmpit din boală fără ca să maĭ piară măcar una (Șez. 30, 197). Est (S)tinchesc (ca linchesc d. limpesc): acest copil n’a tinchit o clipă (n’a adormit); Irina o tinchește de-a binele (VR. 1911, II, 253); îĭ tinchește durerea (1911, 3, 390); ciripitu păsărilor, care stinchește cînd s’aude glasu mierleĭ (Sov. 28); nu maĭ stinchești cu brașoavele (Cr.). V. ostoĭesc.
stîmpi vb. v. CONTENI. ÎNCETA. ÎNTRERUPE. OPRI.

stâmpi dex

Intrare: stâmpi
stâmpi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a