Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
5 definiții pentru stâlcitură
STÂLCITÚRĂ, stâlcituri, s. f. Faptul de a (se) stâlci; (concr.) ceea ce este stâlcit. – Stâlci + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
STÂLCITÚRĂ, stâlcituri, s. f. Faptul de a (se) stâlci; (concr.) ceea ce este stâlcit. – Stâlci + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
STÎLCITÚRĂ, stîlcituri, s. f. Faptul de a stîlci; lucru stîlcit.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
stâlcitúră s. f., g.-d. art. stâlcitúrii; pl. stâlcitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
stâlcitúră s. f., g.-d. art. stâlcitúrii; pl. stâlcitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
stâlcitură definitie
stâlcitură dex
Intrare: stâlcitură
stâlcitură
substantiv feminin