Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 354039:

A SPÂRCUÍ ~iésc tranz. înv. A rupe în bucăți (cu mâinile, dinții, colții, ghearele etc.); a sfâșia; a sfârteca. /spârc + suf. ~ui

Spârcui dex online | sinonim

Spârcui definitie