SPÚTĂ, spute, s. f. Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. – Din lat. sputum, it. sputo.

SPÚTĂ, spute, s. f. (Livr.) Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. – Din lat. sputum, it. sputo.

spútă s. f., g.-d. art. spútei; pl. spúte

spútă s. f., (cantități determinate) pl. spúte

SPÚTĂ s. 1. expectorație, flegmă, scuipat. 2. salivă, scuipat, scuipătură, (rar) apă, (pop.) stupit.

SPÚTĂ s.f. Mucozitate, expectorație; flegmă. [< lat. sputum].

SPÚTĂ s. f. expectorație. (< lat. sputum, it. sputo)

SPÚTĂ ~e f. Secreție vâscoasă a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; flegmă; expectorație. /<lat. sputum

SPUTĂ s. 1. expectorație, flegmă, scuipat. 2. salivă, scuipat, scuipătură, (rar) apă, (pop.) stupit.