SPUMEGĂTÓR, -OÁRE, spumegători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Care spumegă. 2. S. m. (Înv.; în sintagma) Spumegător de mare = pirat. – Spumega + suf. -ător.

SPUMEGĂTÓR, -OÁRE, spumegători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Care spumegă. 2. S. m. (Înv.; în sintagma) Spumegător de mare = pirat. – Spumega + suf. -ător.

SPUMEGĂTÓR, -OÁRE, spumegători, -oare, adj. Care spumegă. Ecoul... vibrează dus d-un val spumegător. MACEDONSKI, O. IV 49. Curge puhoiul spumegător; În depărtare, tunete mor. BELDICEANU, P. 61. Valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare. ALECSANDRI, O. 204.

spumegătór (rar) adj. m., pl. spumegătóri; f. sg. și pl. spumegătoáre

spumegătór adj. m., pl. spumegătóri; f. sg. și pl. spumegătoáre

SPUMEGĂTÓR adj. v. înspumat.

SPUMEGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care spumegă. /a spumega + suf. ~tor

spumegător a. care spumegă.

spumegătór, -oáre adj. Care spumegă: șampania e vin spumegător. – Ca neol. spumant (lat. spumans, fr. écumant).

SPUMEGĂTOR adj. înspumat, spumegat, spumegînd, spumos, (rar) spumatic, (înv. și reg.) spumegos. (Ape, valuri ~.)