spumat definitie

2 intrări

12 definiții pentru spumat

SPUMÁ, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă.
SPUMÁT, -Ă, spumați, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spumă, spumos, care spumegă. ♦ (Despre animale, mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. – V. spuma.
SPUMÁ, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă.
SPUMÁT, -Ă, spumați, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spumă, spumos, care spumegă. ♦ (Despre animale, mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. – V. spuma.
SPUMÁ, spumez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri) A face spumă, a spumega. [Apele] veneau vijelioase, sunînd bolovani, spumînd, sărind în arcuri, căzînd mlădioase în volburi, într-o larmă măreață. SADOVEANU, O. VIII 245. Valurile se ridicară, se spumară. BOLINTINEANU, O. 270. 2. Intranz. (Mai ales despre cai) A se acoperi de spumă, a face clăbuci; a spumega. Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. ◊ Expr. (Despre oameni) A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi mînios din cale-afară. El spumează și toarnă de ciudă un monolog enorm. CARAGIALE, O. III 14.
SPUMÁT, -Ă, spumați, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spumă, spumos. Și ne rămîne zarea mușcată de furtună, cu apele spumate. DEȘLIU, G. 6. Robul luă ambe trupurile-n spate, Și-ndată ce-a nopții umbră se ivi, Merse, și în apa Dunărei spumate El le azvîrli. NEGRUZZI, S. II 32. Dunărea se-nștiințează Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. ALEXANDRESCU, M. 15. ♦ (Mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. Arnulf aude, sare de pe cal, înfiorat Dă frîu, cuprinde gîtul fugarului spumat Și-aleargă-n vînt și-n noapte. COȘBUC, P. I 134.
spumá (a ~) vb., ind. prez. 3 spumeáză
spumá vb., ind. prez. 1 sg. spuméz, 3 sg. și pl. spumeáză
SPUMÁ vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
SPUMÁT adj. v. înspumat, spumegând.
SPUMA vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
spumat adj. v. ÎNSPUMAT. SPUMEGÎND.

spumat dex

Intrare: spumat
spumat adjectiv
Intrare: spuma
spuma verb grupa I conjugarea a II-a