Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru sprinteneal─â

SPRINTENE├üL─é s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate ╚Öi u╚Öurin╚Ť─â ├«n mi╚Öc─âri. ÔÇô Sprinten + suf. -eal─â.
SPRINTENE├üL─é, sprinteneli, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate ╚Öi u╚Öurin╚Ť─â ├«n mi╚Öc─âri. ÔÇô Sprinten + suf. -eal─â.[1]
SPRINTENE├üL─é s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi sprinten; vioiciune, agilitate. Cu o sprinteneal─â de mirare la un om at├«t de gros ╚Öi destul de v├«rstnic, pan Kopi╚Ťki l-a dus... la o camer─â deosebit─â. SADOVEANU, N. P. 188. C├«nd erau mici, fetele... se c─â╚Ť─ârau pe garduri ╚Öi prin pomi cu mai mult─â sprinteneal─â dec├«t voi. PAS, Z. I 219. Piciorul de lemn ╚Öi c├«rja sun─â ├«n pietre... dar ├«n mers are o stranie sprinteneal─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 78.
sprintene├íl─â s. f., g.-d. art. sprinten├ęlii
sprintene├íl─â s. f., g.-d. art. sprinten├ęlii; pl. sprinten├ęli
SPRINTENE├üL─é s. agerime, agilitate, iu╚Ťeal─â, repeziciune, suple╚Ťe, u╚Öurin╚Ť─â, vioiciune, (ast─âzi rar) sprintenie, (├«nv.) sprintin─âtate. (~ ├«n mi╚Öc─âri.)
SPRINTENE├üL─é ~├ęli f. Caracter sprinten; agilitate; vioiciune; iu╚Ťeal─â. [G.-D. sprintenelii] /sprinten + suf. ~eal─â
sprintene├íl─â f., pl. el─ş. Sprintenie.
SPRINTENEAL─é s. agerime, agilitate, iu╚Ťeal─â, repeziciune, suple╚Ťe, u╚Öurin╚Ť─â, vioiciune, (ast─âzi rar) sprintenie, (├«nv.) sprintin─âtate. (~ ├«n mi╚Öc─âri.)

Sprinteneal─â dex online | sinonim

Sprinteneal─â definitie

Intrare: sprinteneal─â
sprinteneal─â substantiv feminin