SPRINTEIÓR, -OÁRĂ, sprinteiori, -oare, adj. Sprintenel. [Pr.: -te-ior] – Sprinten + suf. -ior.

SPRINTEIÓR, -OÁRĂ, sprinteiori, -oare, adj. (Pop.) Sprintenel. [Pr.: -te-ior] – Sprinten + suf. -ior.

SPRINTEIÓR, OÁRĂ, sprinteiori, -oare, adj. Diminutiv al lui sprinten. Blîndul zîmbet al copilei Lumina ca faptul zilei. Ș-al ei joc părea un zbor Chiar de flutur sprinteior. ALECSANDRI, P. II 180. Cu cămeșa cu altiță, Cu flori roșii pe guriță... Tinerică, sprinteioară Ca un pui de căprioară. TEODORESCU, P. P. 152. Am patru surioare, Iuți și sprinteioare: Toată viața fug Și nu se ajung (Roatele). GOROVEI, C. 321.

sprinteiór adj. m., pl. sprinteióri; f. sprinteioáră, pl. sprinteioáre

sprinteiór adj. m., pl. sprinteióri; f. sg. sprinteioáră, pl. sprinteioáre

SPRINTEIÓR adj. sprintenel. (Mers ~.)

SPRINTEIOR adj. sprintenel. (Mers ~.)