Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru sprijinitor

SPRIJINIT├ôR, -O├üRE, sprijinitori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. f. (Element de construc╚Ťie) care serve╚Öte s─â sus╚Ťin─â, s─â propteasc─â ceva. 2. Adj., s. m. ╚Öi f. Fig. (Persoan─â) care ajut─â, sus╚Ťine, ocrote╚Öte pe cineva sau ├«╚Öi d─â concursul la ceva. ÔÇô Sprijini + suf. -tor.
SPRIJINIT├ôR, -O├üRE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de construc╚Ťie) care serve╚Öte s─â sus╚Ťin─â, s─â propteasc─â ceva. 2. Adj., s. m. ╚Öi f. Fig. (Persoan─â) care ajut─â, sus╚Ťine, ocrote╚Öte pe cineva sau ├«╚Öi d─â concursul la ceva. ÔÇô Sprijini + suf. -tor.
SPRIJINIT├ôR, -O├üRE, sprijinitori, -oare, adj. (╚śi substantivat) (Persoan─â) care sprijin─â, care ocrote╚Öte; ocrotitor, protector. Este o poem─â ├«n care Lenau se arat─â sprijinitorul ├«nfocat al libert─â╚Ťii de con╚Ötiin╚Ť─â. IONESCU-RION, C. 79. Sprijinitorul pricinilor drepte. B─éLCESCU, O. II 25.
sprijinitór adj. m., s. m., pl. sprijinitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoáre
sprijinitór adj., (persoană) s. m., pl. sprijinitóri; f. sg. și pl. sprijinitoáre
SPRIJINIT├ôR adj., s. 1. adj. v. sus╚Ťin─âtor. 2. s. v. ap─âr─âtor. 3. s. v. ajutor.
SPRIJINIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi substantival 1) (despre elemente de construc╚Ťie) Care sprijin─â; sus╚Ťin─âtor. 2) fig. (despre persoane) Care serve╚Öte drept sprijin; sus╚Ťin─âtor. / a sprijini + suf. ~tor
sprijinitoare s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE.
SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. sus╚Ťin─âtor. (St├«lpi ~.) 2. s. ap─âr─âtor, ocrotitor, protector, sprijin, sus╚Ťin─âtor, (rar) proteguitor, protejator, (├«nv.) arca, p─ârtinitor, p─âzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ s─âu ├«n zile de restri╚Öte.) 3. s. ajutor, reazem, sprijin, (fig.) toiag. (El era ~ b─âtr├«ne╚Ťelor lui.)

Sprijinitor dex online | sinonim

Sprijinitor definitie

Intrare: sprijinitor (adj.)
sprijinitor adjectiv
Intrare: sprijinitor (s.m.)
sprijinitor substantiv masculin