9 definiții pentru sprijinitor
SPRIJINITÓR, -OÁRE, sprijinitori, -oare,
adj.,
s. m.,
s. f. 1. Adj.,
s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva.
2. Adj.,
s. m. și
f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. –
Sprijini +
suf. -tor.
SPRIJINITÓR, -OÁRE, sprijinitori, -oare,
adj.,
subst. 1. Adj.,
s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva.
2. Adj.,
s. m. și
f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. –
Sprijini +
suf. -tor.
SPRIJINITÓR, -OÁRE, sprijinitori, -oare,
adj. (Și substantivat) (Persoană) care sprijină, care ocrotește; ocrotitor, protector. Este o poemă în care Lenau se arată sprijinitorul înfocat al libertății de conștiință. IONESCU-RION, C. 79. Sprijinitorul pricinilor drepte. BĂLCESCU, O. II 25.
sprijinitór adj. m.,
s. m.,
pl. sprijinitóri;
adj. f.,
s. f. sg. și
pl. sprijinitoáre
sprijinitór adj., (persoană) s. m., pl. sprijinitóri; f. sg. și pl. sprijinitoáre SPRIJINITÓR adj., s. 1. adj. v. susținător. 2. s. v. apărător. 3. s. v. ajutor. SPRIJINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) (despre elemente de construcție) Care sprijină; susținător. 2) fig. (despre persoane) Care servește drept sprijin; susținător. / a sprijini + suf. ~tor sprijinitoare s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE. SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. susținător. (Stîlpi ~.) 2. s. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.) 3. s. ajutor, reazem, sprijin, (fig.) toiag. (El era ~ bătrînețelor lui.) Sprijinitor dex online | sinonim
Sprijinitor definitie
Intrare: sprijinitor (adj.)
Intrare: sprijinitor (s.m.)
sprijinitor substantiv masculin