SPRÂNCENÚȚĂ, sprâncenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceană [Var.: sprincenúță s. f.] – Sprânceană + suf. -uță.

SPRINCENÚȚĂ s. f. v. sprâncenuță.

SPRÂNCENÚȚĂ, sprâncenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceană [Var.: sprincenúță s. f.] – Sprânceană + suf. -uță.

SPRINCENÚȚĂ s. f. v. sprâncenuță.

SPRINCENÚȚĂ s. f. v. sprîncenuță.

SPRÎNCENÚȚĂ, sprîncenuțe, s. f. Diminutiv al lui sprînceană. – Variantă: sprincenuță (NEGRUZZI, S. I 228) s. f.

sprâncenúță s. f., g.-d. art. sprâncenúței; pl. sprâncenúțe

sprâncenúță s. f., g.-d. art. sprâncenúței; pl. sprâncenúțe