SPÓRTSMAN s. m. v. sportsmen.

SPÓRTSMEN, sportsmeni, s. m. (Rar) Sportiv (2). [Var.: spórtsman s. m.] – Din engl., fr. sportsman.

SPÓRTSMAN, sportsmeni, s. m. (Livr.) Sportiv (2). – Din engl., fr. sportsman.

SPORTSMAN, sportsmeni, s. m. Persoană care se ocupă în mod sistematic cu sportul.

spórtsmen (rar) (sports-men) s. m., pl. spórtsmeni

!spórtsmen (rar) (sports-men) s. m., pl. spórtsmeni

sportsmán s. m. (sil. mf. sports-), pl. sportsméni

SPORTSMÁN s. v. sportiv.

SPORTSMÁN, -Ă s.m. și f. (Anglicism) Sportiv (amator); amator de sport; persoană care se ocupă în mod sistematic de sport. [Pron. sportsmen, pl. -meni. / < engl. sportsman].

SPORTSMÁN, -Ă s. m. f. amator de sport. (< engl., fr. sportsman)

sportsman s. v. SPORTIV.