sportiv definitie

16 definiții pentru sportiv

SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif.
SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif.
SPORTÍV1, -Ă, sportivi, -e, adj. Care ține de sport, care privește sportul, care servește la practicarea sporturilor sau e în conformitate cu regulile și obiceiurile sporturilor. Stadionul sportiv din Parcul de cultură și sport «23 August» cuprinde peste 80000 de locuri, constituind o însemnată podoabă a Bucureștiului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. ◊ Întîlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție la care participanții se întrec în vederea stabilirii unui clasament de măiestrie sportivă. În preajma marilor întreceri sportive ce vor începe peste două zile, oamenii muncii din țara noastră înconjoară cu dragoste pe membrii loturilor noastre naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. ♦ Care se ocupă cu sportul, care practică sportul, care dovedește că cineva practică sporturile. Unul... cu înfățișare sportivă, tînăr... celălalt mai în vîrstă. C. PETRESCU, Î. II 245. Crescută între două mări – Baltică și Albă – femeia Leningradului, femeia nordică, este sportivă, doritoare de soare și de viață. SAHIA, U.R.S.S. 30.
SPORTÍV2, -Ă, sportivi, -e, s. m. și f. Persoană care practică sportul (pregătindu-se metodic și luînd parte la competiții sportive). Masele de sportivi din R.P.R. se pregătesc să întîmpine concursurile internaționale cu noi succese în muncă și în sport. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. Să ne strîngem frumos mîna, ca doi sportivi de treabă. SEBASTIAN, T. 101.
sportív adj. m., s. m., pl. sportívi; adj. f., s. f. sportívă, pl. sportíve
sportív adj. m., s. m., pl. sportívi; f. sg. sportívă, pl. sportíve
SPORTÍV s. (englezism) sportsman.
SPORTÍV, -Ă adj. Referitor la sport, care aparține sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practică sportul. // s.m. și f. Amator, iubitor de sport; cel care practică sportul. [< fr. sportif].
SPORTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la sport, care aparține sportului. 2. care respectă regulile sportului. II. adj., s. m. f. (cel) care practică sportul. (< fr. sportif)
SPORTÍV1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care practică sportul. /<fr. sportif
SPORTÍV2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sport; propriu sportului. Costum ~. ◊ Asociație ~ă asociație care organizează și cultivă anumite sporturi. 2) Care este în conformitate cu regulile sportului. Ținută ~ă. /<fr. sportiff
sportiv a. ce ține de sport: revistă sportivă.
*sportív, -ă adj. (d. sport). De sport: ocupațiunĭ sportive.
SPORTIV s. (livr.) sportsman.
SPORTIV. Subst. Sportiv, sportivă, sportsman (livr.); polisportiv; sportiv amator, sportiv profesionist; sportiv de performantă. Junior; senior. Campion; campion național; campion european; campion mondial; campion olimpic. Recordman; performer. Concurent, rival, adversar; șalanger. Atlet; alergător; sprinter; crosist; fondist; semifondist; maratonist; mărșăluitor. Aruncător; aruncător de disc, discobol; aruncător de ciocan; aruncător de greutate; aruncător de suliță, sulițaș, sulițar. Săritor, săritor în înălțime, săritor în lungime, săritor de triplu-salt, săritor cu prăjina; săritor de la trambulină. Biatlonist; triatlonist; pentatlonist; decatlonist. Alpinist. Automobilist; motocrosist. Boxer, pugilist. Canotor, canotier (rar); caiacist; canoist; schifist; vîslaș; cîrmaci; velier. Călăreț; jocheu. Ciclist, biciclist; cicloturist. Gimnast; acrobat. Halterofil. Înotător. Jucător; baschetbalist; fotbalist; handbalist; hocheist; poloist; rugbist; șahist; tenisman; voleibalist. Luptător; judocan. Motociclist. Patinator. Parașutist. Planorist. Pescar. Schior; slalomist. Scrimer, spadasin; floretist; sabrer. Trăgător, țintaș, pistolar. Turist. Vînător. Echipă, formație, lot; echipă națională, reprezentativă, selecționată. V. sport.
sportív-turístic, -ă adj. Cu caracter sportiv și turistic ◊ „Calendarul sportiv-turistic cuprinde de asemenea manifestări în cadrul «Cupei cutezătorilor» la minifotbal.” R.l. 9 VII 74 p. 5; v. și cultural-artistic (din sportiv + turistic)

sportiv dex

Intrare: sportiv (adj.)
sportiv adjectiv
Intrare: sportiv (s.m.)
sportiv substantiv masculin