sporozoare definitie

7 definiții pentru sporozoare

SPOROZOÁR, sporozoare, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare caracterizată prin prezența stadiului de spor1 în faza lor de dezvoltare, care trăiesc ca paraziți intracelulari, producând boli grave la oameni și la animale; (și la sg.) animal care aparține acestei clase. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. sporozoaire.
SPOROZOÁR, sporozoare, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare caracterizată prin prezența stadiului de spor1 în faza lor de dezvoltare, care trăiesc ca paraziți intracelulari, producând boli grave la oameni și la animale; (și la sg.) animal care aparține acestei clase. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. sporozoaires.
!sporozoár s. n., pl. sporozoáre
sporozoár s. n. (sil. -zo-ar), pl. sporozoáre
SPOROZOÁRE s.n.pl. (Zool.) Clasă de protozoare cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -zo-a-, sg. sporozoar. / cf. fr. sporozoaires, cf. gr. spora – spor, zoarion – animal mic].
SPOROZOÁRE s. n. pl. clasă de protozoare parazite, cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori. (< fr. sporozoaires)
SPORO- „semințe, spori, germinație”. ◊ gr. spora „grăunte, sămînță” > fr. sporo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. sporo-. □ ~biont (v. -biont), s. n., sporofit*; ~blast (v. -blast), s. n., celulă care dă naștere celulei-mame sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Organ capsular care conține și care protejează sporii. 2. Membrana protectoare a sporilor pteridofitelor; ~cist (v. -cist), s. n., 1. Stadiu larvar din evoluția unor trematode. 2. (La unele plante inferioare) Formațiune chistică veziculară care conține spori unisexuați; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule ale țesutului sporogen care produc sporii în urma diviziunii reducționale; sin. celula-mamă a sporului; ~cladiu (v. -cladiu), s. n., ramură sporiferă, prezentă la alge; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care diseminarea se face prin spori; ~dermă (v. -dermă), s. f., înveliș extern al sporilor; ~dochiu (v. -dochiu), s. n., grupare de conidiofori și de conidii în formă de perniță, prezentă la unele ciuperci; ~filă (v. -fil2), s. f., frunză fertilă pe care se formează sporangele, prezentă la pteridofite; ~fit (v. -fit), s. n., faza diploidă din ciclul vital al plantelor purtătoare de spori; sin. sporobiont; ~fitic (v. -fitic), adj., care produce spori și alternează cu generația sexuată; ~for (v. -for), adj., s. m., 1. s. m., Corp de fructificație pedicelat, care formează spori, prezent la ciuperci. 2. s. m., Tal ramificat cu spori. 3. adj., Care poartă spori; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de producere a sporilor fără contopirea gameților; ~gen (v. -gen1), adj., care produce spori; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și maturare a sporilor; ~gon (v. -gon1), s. m., organ rezultat după fecundarea oosferei din arhegon prin divizarea oului sau a zigotului; ~gonie (v. -gonie), s. f., mod de înmulțire asexuată prin spori; ~gramă (v. -gramă), s. f., dispunere a sporilor pe o bucată de hîrtie, care însoțește ierbarele micologice; ~id (v. -id), adj., asemănător cu sporii; sin. sporomorf; ~morf (v. -morf), adj., sporoid*; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă a sporului; ~stazie (v. -stazie), s. f., inhibare a germinației sporilor de către substanțele elaborate de propria cultură; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., înveliș celular al fructificației; ~tecă (v. -tecă), s. f., capsulă purtătoare de spori; ~trih (v. -trih), s. m., gen de ciuperci din clasa hifomicetelor, cuprinzînd unele specii parazite pentru om; ~trofofilă (v. trofo-, v. -fil2), s. f., frunză asimilatoare și purtătoare de spori, prezentă la pteridofite; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de protozoare parazite cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori; ~zoid (v. -zoid), s. m., spor ciliat mobil, format în sporangele algelor și fungilor; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul de reproducere la plantele inferioare.

sporozoare dex

Intrare: sporozoar
sporozoar substantiv neutru
  • silabisire: -zo-ar