SPOROVĂIÁLĂ, sporovăieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a sporovăi; flecăreală, trăncăneală; taifas. – Sporovăi + suf. -eală.

SPOROVĂIÁLĂ, sporovăieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a sporovăi; flecăreală, trăncăneală; taifas. – Sporovăi + suf. -eală.

SPOROVĂIÁLĂ, sporovăieli, s. f. Faptul de a sporovăi; flecăreală, taifas, vorbe. Avea subiect de sporovăială pentru a doua zi și pentru mai multe zile. PAS, Z. I 83. Ceasurile lor de sporovăială blajină îi înfloriseră sufletul. POPA, V. 309. Afară... nu mai conteneau din sporovăială. ARDELEANU, D. 124.

sporovăiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. sporovăiélii; pl. sporovăiéli

sporovăiálă s. f., g.-d. art. sporovăiélii; pl. sporovăiéli

SPOROVĂIÁLĂ s. v. flecăreală.

SPOROVĂIALĂ s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!)

sporovăială, sporovăieli s. f. flecăreală, taifas