Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru spornic

SP├ôRNIC, -─é, spornici, -ce, adj. 1. ├Ämbel╚Öugat, abundent, bogat, mult; productiv. ÔÖŽ (Despre alimente) Care ╚Ťine mult, care nu se consum─â repede; economic. ÔÖŽ Fig. (Pop.) Vorb─âre╚Ť. Spornic la vorb─â. 2. Care are spor2 la treab─â; harnic, vrednic. ÔÖŽ Care prilejuie╚Öte o ac╚Ťiune cu spor2, care se face cu spor2; la care se lucreaz─â cu spor2. ÔÇô Din sl. spor─şn┼ş.
SP├ôRNIC, -─é, spornici, -ce, adj. 1. ├Ämbel╚Öugat, abundent, bogat, mult; productiv. ÔÖŽ (Despre alimente) Care ╚Ťine mult, care nu se consum─â repede; economic. ÔÖŽ Fig. (Pop.) Vorb─âre╚Ť. Spornic la vorb─â. 2. Care are spor2 la treab─â; harnic, vrednic. ÔÖŽ Care prilejuie╚Öte o ac╚Ťiune cu spor2, care se face cu spor2; la care se lucreaz─â cu spor2. ÔÇô Din sl. spor─şn┼ş.
SP├ôRNIC, -─é, spornici, -e, adj. 1. Care are spor; harnic. Veselul taraf al spornicilor caricaturi╚Öti... ilustreaz─â ├«n fiecare toamn─â, la deschiderea v├«n─âtoarii, pe bie╚Ťii burghezi. ODOBESCU, S. III 156. Fata... la lucru era tare spornic─â. JARN├ŹK, la TDRG. [Calul] mult e spornic la fugit. TEODORESCU, P. P. 142. ÔŚŐ (Adverbial) Caii mergeau spornic pe drumul cel mare al Humorului. SADOVEANU, N. P. 18. Era ├«nc─â zdrav─ân ╚Öi muncea la sap─â mai spornic ca un fl─âc─âu. REBREANU, R. I 130. E lini╚Öte-n chilia b─âtr├«nei, ÔÇô ╚Öi-nsereaz─â... Se-ntunec─â chilia ╚Öi iar se lumineaz─â, ╚śi-alearg─â fusul spornic. IOSIF, PATR. 11. ÔÖŽ Care prilejuie╚Öte o ac╚Ťiune cu spor; care se face cu spor; la care se lucreaz─â cu spor. Munc─â spornic─â. Ôľş S─â-mi mai iau la g─âlbiori, C─â-s spornici la num─ârat ╚ś├«-s u╚Öurei la purtat. ANT. LIT. POP. I 439. 2. ├Ämbel╚Öugat, abundent, bogat; mult. Prin ei se mi╚Öc-a lumii roate cu roiul spornic de vie╚Ťi. VLAHU╚Ü─é, P. 54. Din valurile de iarb─â... ├«nviate de o spornic─â verdea╚Ť─â. ODOBESCU, S. III 15. ÔŚŐ (Adverbial) Iar pe paji╚Ötea lor m├«ndr─â acum spornic ├«nflore╚Öte Doar pustiul unei toamne care nu se mai sf├«r╚Öe╚Öte. P─éUN-PINCIO, P. 85. ÔÖŽ (Uneori determinat prin ┬źla vorb─â┬╗) Care vorbe╚Öte mult, vorb─âre╚Ť. Cocor nu-╚Öi ├«mpodobea vorbirea cu proverbe, zicale ╚Öi anecdote, cum f─âceau mul╚Ťi cu limb─â spornic─â dintre cei de fa╚Ť─â. SADOVEANU, M. C. 85. Era mai t├«n─âr ╚Öi mai spornic la vorb─â. SLAVICI, O. II 93. 3. Care aduce spor; folositor, productiv. Munca ├«n comun este mai spornic─â. ÔÖŽ (Despre alimente) Care ╚Ťine mult, care nu se consum─â repede. Spornic ca sarea. Ôľş Cunosc agricultori care dau... muncitorilor cosac prost sau br├«nz─â prea ├«nt─ârit─â ├«n saramur─â, sub cuv├«nt c─â a╚Öa s├«nt ┬źspornice┬╗, adec─â ╚Ť─âranii muncitori m─ân├«nc─â mai pu╚Ťin. La TDRG.
sp├│rnic adj. m., pl. sp├│rnici; f. sp├│rnic─â, pl. sp├│rnice
sp├│rnic adj. m., pl. sp├│rnici; f. sg. sp├│rnic─â, pl. sp├│rnice
SPÓRNIC adj. economicos. (O mâncare ~.)
SPÓRNIC adj. v. abundent, activ, bogat, bun, fecund, fertil, gras, harnic, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, rodnic, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
SPÓRNIC s. v. sporiș, verbină.
SP├ôRNIC s., adj. v. cl─ân╚Ť─âu, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorb─â-lung─â, vorb─âre╚Ť.
SP├ôRNIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care are spor; care spore╚Öte. Munc─â ~c─â. 2) (mai ales despre alimente) Care nu se consum─â repede; care ╚Ťine mult. 3) Care exist─â din bel╚Öug; ├«mbel╚Öugat; abundent. /<sl. sporinu
spornic a. cu spor, fecund, productiv.
sp├│rnic, -─â adj. Cu spor, productiv: munc─â spornic─â. Cu care se pot s─âtura mul╚Ť─ş: bor╚Öu e spornic. S. m. ├«nsur─â╚Ťel.
spornic adj. v. ABUNDENT. ACTIV. BOGAT. BUN. FECUND. FERTIL. GRAS. HARNIC. ├ÄMBEL╚śUGAT. ├ÄNDESTULAT. MARE. M─éNOS. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. RODNIC. SILITOR. S├ÄRGUINCIOS. S├ÄRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.
SPORNIC adj. economicos. (O mîncare ~.)
spornic s. v. SPORI╚ś. VERBIN─é.
spornic s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Spornic dex online | sinonim

Spornic definitie

Intrare: spornic
spornic adjectiv