SPORITÓR, -OÁRE, sporitori, -oare, adj. (Rar) Care are spor2, care progresează. – Spori + suf. -tor.

SPORITÓR, -OÁRE, sporitori, -oare, adj. (Rar) Care are spor2, care progresează. – Spori + suf. -tor.

SPORITÓR, -OÁRE, sporitori, -oare, adj. Care are spor, care sporește, progresează. Inteligența sa vie și sporitoare se dezvoltă prin fapte și prin scrieri. ODOBESCU, S. I 271. ♦ Care face să crească, să se mărească. Încărcător de trebi, sporitor de pricini. RETEGANUL, P. III 82.

sporitór (rar) adj. m., pl. sporitóri; f. sg. și pl. sporitoáre

sporitór adj. m., pl. sporitóri; f. sg. și pl. sporitoáre