Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru spontaneu

SPONT├üN, -─é, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, f─âr─â vreo cauz─â exterioar─â aparent─â; care se face de bun─âvoie, f─âr─â a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe nea╚Öteptate. ÔÖŽ Care ac╚Ťioneaz─â cu promptitudine. ÔÖŽ Care nu este con╚Ötient. [Var.: spontan├ęu, -├ęe adj.] ÔÇô Din fr. spontan├ę, lat. spontaneus.
SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontan.
SPONT├üN, -─é, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, f─âr─â vreo cauz─â exterioar─â aparent─â; care se face de bun─âvoie, f─âr─â a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe nea╚Öteptate. ÔÖŽ Care ac╚Ťioneaz─â cu promptitudine. ÔÖŽ Care nu este con╚Ötient. [Var.: spontan├ęu, -├ęe adj.] ÔÇô Din fr. spontan├ę, lat. spontaneus.
SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontan.
SPONT├üN, -─é, spontani, -e, adj. Care se face sau se produce de la sine, f─âr─â o interven╚Ťie din afar─â sau o cauz─â exterioar─â (aparent─â); care se face de bun─âvoie, nesilit de nimeni; p. ext. care apare brusc, pe nea╚Öteptate. La ├«nceputurile ei mi╚Öcarea muncitoreasc─â a avut un caracter spontan. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/3. ÔŚŐ Genera╚Ťie spontan─â v. genera╚Ťie. ÔŚŐ (Adverbial) Cei care a╚Öteptau se desp─âr╚Ťir─â spontan ├«n dou─â tabere. C. PETRESCU, ├Ä. II 149. Se oferi spontan s─â le ├«mplineasc─â. REBREANU, R. I 187.
SPONTAN├ëU, -├ëE, spontanei, -ee, adj. (Ie╚Öit din uz) Spontan. Trecutul se oglindea idealizat ├«n aceste produc╚Ťii spontanee, simple. IORGA, L. II 460. Aceast─â admira╚Ťie profund─â a artistului e ╚Öi d├«nsa tot at├«t de spontanee, mai ales ├«n poezia liric─â, ca ╚Öi crea╚Ťiunea ├«ns─â╚Öi. GHEREA, ST. CR. III 188. ÔŚŐ Genera╚Ťie spontanee = genera╚Ťie spontan─â, v. genera╚Ťie. ÔŚŐ (Adverbial) Spontaneu, f─âr─â ├«ndemn ╚Öi f─âr─â exemplu, el n-ar fi nimic. IORGA, L. I 78.
spontán adj. m., pl. spontáni; f. spontánă, pl. spontáne
spontán adj. m., pl. spontáni; f. sg. spontánă, pl. spontáne
SPONTÁN adj. 1. v. brusc. 2. v. natural.
Spontan Ôëá treptat
SPONT├üN, -─é adj. Care ac╚Ťioneaz─â pe moment, cu promptitudine. ÔÖŽ (Fiziol.; despre mi╚Öc─âri) Care se execut─â de la sine, f─âr─â vreo cauz─â exterioar─â aparent─â. ÔÖŽ (Despre plante) Care cresc liber ├«n natur─â, ├«n stare s─âlbatic─â. [Var. spontaneu, -ee adj. / cf. fr. spontan├ę, lat. spontaneus].
SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontan.
SPONT├üN, -─é I. adj. 1. care ac╚Ťioneaz─â pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mi╚Öc─âri) care se execut─â de la sine, f─âr─â vreo cauz─â exterioar─â aparent─â. 3. (despre plante) care cre╚Öte liber ├«n natur─â. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprim─â activitatea determinat─â direct de necesitatea istoric─â, obiectiv─â. (< fr. spontan├ę, lat. spontaneus)
SPONT├üN ~─â (~i, ~e) ╚Öi adverbial 1) Care se face sau se produce de la sine. Mi╚Öcare ~─â. 2) Care apare brusc, pe nea╚Öteptate. 3) rar (despre plante) Care cre╚Öte de la sine; necultivat; s─âlbatic. /<fr. spontan├ę, lat. spontaneus
spontan a. 1. ce se face de bun─â voie: ac╚Ťiune spontan─â; 2. care se execut─â dela sine ╚Öi f─âr─â vrÔÇÖo cauz─â exterioar─â aparent─â: mi╚Öc─ârile inimei sunt spontane.
*spontan├ę┼ş, -├ęe adj., pl. e─ş, ee (fr. sponian├ęe, d. lat. spont├íneus). F─âcut din ├«ndemn propri┼ş, nu silit: manifesta╚Ťiune spontanee. Care se mi╚Öc─â pin sine f─âr─â cauz─â aparent─â: mi╚Öc─ârile inimi─ş ├«s spontanee. Genera╚Ťiune spontanee, animale sa┼ş plante care, dup─â uni─ş naturali╚Öt─ş, se produc f─âr─â s─âm├«n╚Ť─â anterioar─â. Adv. ├Än mod spontaneu. ÔÇô Ma─ş rar ╚Öi spontan.
SPONTAN adj. 1. brusc, fulger─âtor. (O reac╚Ťie ~.) 2. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, nec─âutat, nepref─âcut, nesilit, nestudiat, simplu, (livr.) non╚Öalant, (├«nv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.)

Spontaneu dex online | sinonim

Spontaneu definitie

Intrare: spontan
spontan adjectiv
spontaneu