Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru spontaneitate

SPONTANEIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öire a ceea ce este spontan. ÔÖŽ Vioiciune, promptitudine, naturale╚Ťe prompt─â ├«n atitudini, ├«n comport─âri etc. [Pr.: -ne-i-] ÔÇô Din fr. spontan├ęit├ę.
SPONTANEIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öire a ceea ce este spontan. ÔÖŽ Vioiciune, promptitudine, naturale╚Ťe prompt─â ├«n atitudini, ├«n comport─âri etc. [Pr.: -ne-i-] ÔÇô Din fr. spontan├ęit├ę.
SPONTANEIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi spontan; vioiciune, promptitudine. Frumuse╚Ťea ei era toat─â spontaneitate ╚Öi mi╚Öcare. CAMIL PETRESCU, U. N. 206. ├Ä╚Öi cheltuiesc o bun─â parte din energia ╚Öi spontaneitatea min╚Ťii lor crude pe tipicurile pedante, pe formulele goale ale unei ├«nv─â╚Ť─âturi artificiale. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 31.
spontaneit├íte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. spontaneitß║»╚Ťii
spontaneit├íte s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. spontaneit─â╚Ťii
SPONTANEIT├üTE s. v. naturale╚Ťe.
SPONTANEIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öirea a tot ceea ce este spontan. ÔÖŽ Vioiciune, promptitudine. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. spontan├ęit├ę].
SPONTANEIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi spontan; spontaneism. ÔŚŐ vioiciune, promptitudine. (< fr. spontan├ęit├ę)
SPONTANEIT├üTE f. Caracter spontan. [G.-D. spontaneit─â╚Ťii; Sil. -ne-i-] /<fr. spontaneit├ę
spontaneitate f. caracterul celor spontane.
*spontaneit├íte f. (d. spontane┼ş; fr. -n├ęite). Calitatea de a fi spontane┼ş, de a face lucrur─ş f─âr─â s─â te sileasc─â nimen─ş: spontaneitatea unu─ş copil.
SPONTANEITATE s. degajare, dezinvoltur─â, firesc, naturale╚Ťe, simplitate, (livr.) non╚Öalan╚Ť─â, (rar) natural, (├«nv.) naturalitate. (O mare ~ ├«n comportarea cuiva.)

Spontaneitate dex online | sinonim

Spontaneitate definitie

Intrare: spontaneitate
spontaneitate substantiv feminin
  • silabisire: -ne-i-