spontaneitate definitie

12 definiții pentru spontaneitate

SPONTANEITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. spontanéité.
SPONTANEITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. spontanéité.
SPONTANEITÁTE s. f. Însușirea de a fi spontan; vioiciune, promptitudine. Frumusețea ei era toată spontaneitate și mișcare. CAMIL PETRESCU, U. N. 206. Își cheltuiesc o bună parte din energia și spontaneitatea minții lor crude pe tipicurile pedante, pe formulele goale ale unei învățături artificiale. VLAHUȚĂ, O. A. III 31.
spontaneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. spontaneitắții
spontaneitáte s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. spontaneității
SPONTANEITÁTE s. v. naturalețe.
SPONTANEITÁTE s.f. Însușirea a tot ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. spontanéité].
SPONTANEITÁTE s. f. însușirea de a fi spontan; spontaneism. ◊ vioiciune, promptitudine. (< fr. spontanéité)
SPONTANEITÁTE f. Caracter spontan. [G.-D. spontaneității; Sil. -ne-i-] /<fr. spontaneité
spontaneitate f. caracterul celor spontane.
*spontaneitáte f. (d. spontaneŭ; fr. -néite). Calitatea de a fi spontaneŭ, de a face lucrurĭ fără să te silească nimenĭ: spontaneitatea unuĭ copil.
SPONTANEITATE s. degajare, dezinvoltură, firesc, naturalețe, simplitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.)

spontaneitate dex

Intrare: spontaneitate
spontaneitate substantiv feminin
  • silabisire: -ne-i-