spondil definitie

10 definiții pentru spondil

SPONDÍL, spondili, s. m. (La pl.) Gen de lamelibranhiate cu cochilia formată din două valve inegale și cu două urechiușe; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. spondyle.
SPONDÍL, spondili, s. m. (La pl.) Gen de lamelibranhiate cu cochilia formată din două valve inegale și cu două urechiușe; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. spondyle.
spondíl s. m., pl. spondíli
spondíl (zool.) s. m., pl. spondíli
SPONDÍL s.m. 1. Gen de moluște marine comestibile, înrudite cu stridia. 2. Gen de coleoptere cu coarne lungi. // s.n. Vertebră. [< fr. spondyle, cf. gr. spondylos – vertebră].
SPONDIL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) coloana vertebrală”, „vertebră”, „vertebral”. [Var. spondilo-. / < fr. spondylo-, it. spondilo-, cf. gr. spondylos].
SPONDÍL1 s. m. 1. veche denumire a vertebrelor. 2. gen de moluscă bivalvă, comestibilă, înrudită cu stridia, fixată pe rocile din mările calde. 3. gen de coleoptere cu coarne lungi. (< fr. spondyle, lat. spondylus)
SPONDIL2(O)-, -SPONDÍL, -SPONDILÍE elem. „coloana vertebrală”, „vertebră”. (< fr. spondyl/o/-, -spondyle, -spondylie, cf. lat. spondylus, gr. spondylos)
SPONDIL-, v. SPONDILO-.~algie (v. -algie), s. f., durere vertebrală; sin. spondilodinie; ~artroză (v. -artroză), s. f., afecțiune degenerativă a vertebrelor și a articulațiilor; ~odinie (v. -odinie), s. f., spondilalgie*.
-SPONDIL „vertebră, vîrf ascuțit”. ◊ gr. spondylos „vertebră” > fr. spondyle, engl. -spondyl > rom. -spondil.

spondil dex

Intrare: spondil (pref.)
spondil pref.
Intrare: spondil (suf.)
spondil suf.
Intrare: spondil (subst.)
spondil subst. substantiv masculin