SPÓNCĂ, sponci, s. f. 1. (Reg.) Copcă; agrafă; cataramă. 2. (Pop. și fam.; în loc. adv. și adj.) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puțin. – Din rus. sponka, ucr. špon’ka.

SPÓNCĂ, sponci, s. f. 1. (Reg.) Copcă; agrafă; cataramă. 2. (Pop. și fam.; în loc. adv. și adj.) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puțin. – Din rus. sponka, ucr. špon’ka.

SPÓNCĂ, sponci, s. f. 1. (Mold.) Copcă; agrafă; cataramă. La umăr cu sponci și-ncheie o mantie roșe. MURNU, I. 200. Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. EMINESCU, O. I 79. 2. (În expr.) Pe sponci = în cantitate mică, puțin; p. ext. pe terminate. Pe sponci vă împărtășeați din toate bunătățile și din toate plăcerile. PAS, Z. I 19. Uite eu, acasă, mănînc pe sponci, mai nimic. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 188. Proviziile noastre erau pe sponci. BART, S. M. 98. Cum treci Siretul, apa-i rea și lemnele pe sponci. CREANGĂ, A. 125. – Pl. și: (rar, 1) sponciuri (ODOBESCU, S. A. 137).

spóncă (reg.) s. f., g.-d. art. spóncii; pl. sponci

spóncă s. f., g.-d. art. spóncii; pl. sponci

SPÓNCĂ s. v. agrafă, cataramă, copcă.

spóncă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate.

SPÓNCĂ ~ci f. Piesă de metal constând din două elemente (în formă de cârlig cu inel) care servește pentru a încheia o haină; copcă. * Pe ~ci în cantitate mică. /<rus. sponka, ucr. špon’ka, pol. szponka

sponcă f. Mold. 1. copcă, cataramă: a ei haină s’a desprins din sponci EM.; 2. pl. pe sponci, cu mare economie: mâncarea cam pe sponci, dar apa mila Domnului CR. [Pol. SZPONKA, agrafă].

spóncă f., pl. ĭ (pol. szpona, szponka, spona, sponcă, spinka, szpinka, sponcă, boton; ceh. spona, spin, spinka, sponcă; rus. spóna, pedică, spenëk, cuĭu catarameĭ, zapóna, cataramă, záponka, boton; sîrb. spona, pedică, lațurĭ, sponka, sponcă, d. vsl. pentipinon, a răstigi, sŭ-penti, a lega, a îndoi, sŭ-pinati, a împedeca, sŭ-pona, pedică. V. pripon, opintesc). Est. Copcă, cîrligel care se prinde într’o verigută șl ține încheĭată o haĭnă. Pe sponcĭ, în mică cantitate, maĭ puțin de cît ar trebui: mîncare cam pe sponcĭ. V. spelcă.

sponcă s. v. AGRAFĂ. CATARAMĂ. COPCĂ.