SPOLOCÁNIE s. f. (Pop.; în practicile religiei ortodoxe) Prima zi din Postul Paștelui. – Din ucr. spolokanje.

SPOLOCÁNIE s. f. (Pop.; în religia creștină) Prima zi din postul Paștilor. – Din ucr. spolokanje.

SPOLOCÁNIE s. f. (În practica religioasă creștină) Prima zi din postul paștilor. A doua zi, de spolocanie, se duc la crișmă. PAMFILE, S. T. 120.

spolocánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. spolocánia (-ni-a), g.-d. spolocánii, art. spolocániei

spolocánie s. f. (sil. -ni-e), art. spolocánia (sil. -ni-a), g.-d. art. spolocániei; pl. spolocánii

SPOLOCÁNIE s. (BIS.) (reg.) lunea curată, ziua forfecarilor.

spolocánie (-ii), s. f. – Prima zi din postul Paștilor. – Var. spălăcanie. Sl., cf. rus. poloskanije „a spăla, a curăța”, rut. spolokaty „a spăla mormîntul” (Tiktin; Candrea), în legătură cu obiceiul de a spăla toată piatra de mormînt pentru a o ține curată în postul care vine. Var. este evident apropiată de a spăla; dar der. directă de la a spăla (Bogrea, Dacor., I, 267) pare incertă. – Din rom. provine ngr. σπολοϰάνι „lături”.

SPOLOCÁNIE ~i f. (în biserica ortodoxă) Prima zi a postului mare. /<ucr. spolokanje

spolocánie, spolocánii, s.f. (reg.) 1. prima zi din postul Paștilor (când se spală vasele); lunea curată. 2. (înv.; în forma: spălăcanie) clătire a gurii cu o băutură alcoolică. 3. (înv.; în forma: spălăcanie) apă de spălat gura. 4. (înv.) cantitate mică de rachiu.

spolocanie f. Mold. a doua zi de lăsatul de sec (când se spală vasele). [V. spălăcanie].

spolocánie f. (rut. [s] polokánie, d. rus. poloskánie, clătire; d. rom. vine ngr. spolokáni, vinu cu care-tĭ „clăteștĭ” dințiĭ după un prînz). A doŭa zĭ după lăsatu seculuĭ, cînd se spală blidele (și se trage și o beție „p. spălarea dinților”). A face spolocanie, a-țĭ clăti gîtleju cu vin orĭ cu rachiŭ după lăsatu seculuĭ orĭ și altă dată. V. spălătură.

*SPOLOCANIE s. (BIS.) (reg.) lunea curată, ziua forfecarilor.