Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru spoial─â

SPOI├üL─é, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit1, v─âruial─â. ÔÖŽ (Concr.) Strat protector cu care se acoper─â suprafa╚Ťa unui obiect. ÔÖŽ Fig. ├Änsu╚Öire superficial─â a unor maniere civilizate, a unor no╚Ťiuni de cultur─â etc.; posp─âial─â. ÔÖŽ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] ÔÇô Spoi + suf. -eal─â.
SPOI├üL─é, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit1, v─âruial─â. ÔÖŽ (Concr.) Strat protector cu care se acoper─â suprafa╚Ťa unui obiect. ÔÖŽ Fig. ├Änsu╚Öire superficial─â a unor maniere civilizate, a unor no╚Ťiuni de cultur─â etc.; posp─âial─â. ÔÖŽ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] ÔÇô Spoi + suf. -eal─â.
SPOI├üL─é, spoieli, s. f. Faptul de a spoi; v─âruial─â. ÔÖŽ Strat sub╚Ťire de aur, de argint, alam─â, cositor etc. cu care se acoper─â suprafa╚Ťa unui obiect de metal. ÔÖŽ Fig. Lustru superficial, f─âr─â valoare (de cultur─â, de civiliza╚Ťie etc.); posp─âial─â. N-am pus pre╚Ť vreodat─â pe spoieli. BENIUC, V. 9. Satira pieselor lui Caragiale ne va fi explicat─â prin spoiala ridicul─â a civiliza╚Ťiei claselor sociale de mahala. DEMETRESCU, O. 173. Dar vede╚Ťi pe ├«nv─â╚Ťatul cu spoiala sa de fraz─â Cum ├«n fa╚Ťa adun─ârii ne╚Ötiin╚Ťa ├«ncadreaz─â. BELDICEANU, P. 120. ÔÖŽ (Peiorativ) Suliman, fard. Un b─ârbat care adesea cu buzele m├«njite de spoiala curtezanei venea s─â te s─ârute pe tine. La TDRG.
spoi├íl─â s. f., g.-d. art. spoi├ęlii; pl. spoi├ęli
spoi├íl─â s. f., g.-d. art. spoi├ęlii; pl. spoi├ęli
SPOIÁLĂ s. v. văruit.
SPOIÁLĂ s. v. fard, lustru.
SPOI├üL─é ~i├ęli f. 1) v. A SPOI. 2) Strat sub╚Ťire de metal inoxidabil protector. 3) fig. Lucru superficial care produce o impresie ├«n╚Öel─âtoare; poleial─â; posp─âial─â. [G.-D. spoielii; Sil. spo-ia-] /a spoi + suf. ~eal─â
spoeal─â f. 1. albirea pere╚Ťilor unei case; 2. fig. lustru (superficial): spoeal─â de ├«nv─â╚Ť─âtur─â.
spo─ş├íl─â f., pl. ─şel─ş. Rezultatu spo─şri─ş sa┼ş modu de a spo─ş: ni╚Öte spo─şal─â cenu╚Öie pentru sob─â, spo─şala tingiri─ş a ├«nceput s─â se road─â. Fig. Posp─â─şal─â, pospa─ş, lustru ├«n╚Öel─âtor: o spo─şal─â de ├«nv─â╚Ť─âtur─â.
SPOIAL─é s. spoire, spoit, v─âruial─â, v─âruire, v─âruit. (~ pere╚Ťilor camerei.)
spoial─â s. v. FARD. LUSTRU.

Spoial─â dex online | sinonim

Spoial─â definitie

Intrare: spoial─â
spoial─â substantiv feminin