splint definitie

2 intrări

17 definiții pentru splint

SPLINT, splinturi, s. n. (Tehn.) Cui de siguranță. – Din engl. splint.
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Element de fixare, format din sârmă îndoită în formă de cui despicat, folosit pentru asigurarea piulițelor împotriva deșurubării. – Din germ. Splint.
SPLINT, splinturi, s. n. (Tehn.) Cui de siguranță. – Din engl. splint.
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva autodeșurubării. – Din germ. Splint.
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care se introduce în gaura din capătul unui șurub, pentru a asigura piulița în contra deșurubării.
splínt s. n., pl. splínturi
șplint s. n., pl. șplínturi
splint s. n., pl. splínturi
șplint s. n., pl. șplínturi
SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranță, cui spintecat.
SPLINT s.n. Cui de siguranță. [< engl. splint].
ȘPLINT s.n. (Tehn.) Cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. [< germ. Splint].
SPLINT s. n. cui de siguranță. (< engl. splint)
ȘPLINT s. n. cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. (< germ. Splint)
SPLINT ~uri n. Cui de siguranță. /<engl. splint
ȘPLINT ~uri n. Cui despicat în două care servește ca element de fixare sau de blocare a piulițelor împotriva autodeșurubării. /<germ. Splint
SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranță.

splint dex

Intrare: șplint
șplint substantiv neutru
Intrare: splint
splint substantiv neutru