SPLEEN s. n. Stare nemotivată de melancolie, manifestată prin plictiseală și dezgust față de orice. [Pr.: splin] – Din engl. spleen.

SPLIN s. n. (Englezism) Plictiseală care provine din lipsa unor preocupări serioase și care duce la dezgustul de viață. Triști olandezi de splin minați, Cu ochi de lacrămi înstelați, Oftau spre pajiști de lalele, Bolnavi de splin în vechi castele. BOUREANU, S. P. 16. Splinul îmi abătuse sufletul, îmi întunecase mintea. ALECSANDRI, O. P. 279. Urîtul începuse, și splinul nu era departe. NEGRUZZI, S. I 318. – Scris și: (după englezește) spleen.

spleen (angl.) [pron. splin] s. n., art. spleenul (splee-)

SPLEEN s.n. v. splin.

SPLIN s.n. Plictiseală cauzată de lipsa unor preocupări serioase; dezgust de viață. [Pl. -nuri. Scris și spleen. / < fr., engl. spleen].

SPLEEN [SPLIN] s. n. plictiseală, dezgust față de orice. (< engl., fr. spleen)

spleen n. (cit. splin), un fel de ipocondrie ce constă într’o plictiseală fără motiv și în desgustul vieții.

*spleen n. (engl. spleen, pron. splin, splină, melancolie). Plictiseală de toate celea: dezgust de viață propiŭ Englejilor. V ipohondrie.

spleen s. n. 1993 (anglicism) Stare de melancolie v. expanda [pron. splin] (cf. fr. spleen)