Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru splendoare

SPLENDO├üRE, splendori, s. f. Frumuse╚Ťe f─âr─â seam─ân (╚Öi plin─â de fast, de str─âlucire); str─âlucire, m─âre╚Ťie. ÔÖŽ (Concr.) Obiect, fiin╚Ť─â, fenomen etc. splendid. ÔÇô Din fr. splendeur, lat. splendor.
SPLENDO├üRE, splendori, s. f. Frumuse╚Ťe f─âr─â seam─ân (╚Öi plin─â de fast, de str─âlucire); str─âlucire, m─âre╚Ťie. ÔÖŽ (Concr.) Obiect, fiin╚Ť─â, fenomen etc. splendid. ÔÇô Din fr. splendeur, lat. splendor.
SPLENDO├üRE, splendori, s. f. Frumuse╚Ťe f─âr─â seam─ân; str─âlucire, m─âre╚Ťie. Era un amurg de-o larg─â ╚Öi grav─â splendoare. C. PETRESCU, C. V. 364. Teatrul vechi din dealul Copoului se recl─âdea ├«n toat─â splendoarea lui ╚Öi actorii de acum cincizeci de ani reveneau s─â-╚Öi joace rolurile. ANGHEL, PR. 119. ├Äntre ziduri, printre arbori ce se scutur─â de floare, Cum revars─â luna plin─â lini╚Ötita ei splendoare! EMINESCU, O. I 136. ÔÖŽ (Concretizat, la pl.) Obiect, monument etc. splendid. Sergentul ╚Öef de post privi g├«nditor ├«n fum, unde vedea splendorile capitalei. C. PETRESCU, ├Ä. II 171. ÔÖŽ Bun─âstare, prosperitate, ├«nflorire. Acolo a f─âcut Eliad cuno╚Ötin╚Ťa baronului Spleny, prin a╚Öa-numita comiteasa del Caretto, veche cuno╚Ötin╚Ť─â a baronului de la Pesta, din timpurile splendorii sale. GHICA, A. 742.
splendo├íre s. f., g.-d. art. splend├│rii; (obiecte, fiin╚Ťe) pl. splend├│ri
splendo├íre s. f., g.-d. art. splend├│rii; (obiecte, fiin╚Ťe) pl. splend├│ri
SPLENDO├üRE s. 1. v. frumuse╚Ťe. 2. v. grandoare. 3. m─âre╚Ťie, str─âlucire, (├«nv.) pohfal─â. (~ alaiului domnesc.) 4. v. fast. 5. fast, lux, m─âre╚Ťie, pomp─â, somptuozitate, str─âlucire, (├«nv.) ighemonicon, pohfal─â, saltanat. (~ de la Curte.) 6. frumuse╚Ťe, minun─â╚Ťie, minune, (pop. ╚Öi fam.) m├óndre╚Ťe, (Transilv.) m├óndrenie, (prin Ban.) m├óndrulenie. (O ~ de fat─â.) 7. v. glorie.
SPLENDO├üRE s.f. Frumuse╚Ťe f─âr─â seam─ân; str─âlucire, m─âre╚Ťie. [Cf. fr. splendeur, lat. splendor].
SPLENDO├üRE s. f. frumuse╚Ťe f─âr─â seam─ân; str─âlucire, m─âre╚Ťie. ÔŚŐ lucru splendid. (< fr. splendeur, lat. splendor)
SPLENDO├üRE ~├│ri f. 1) Frumuse╚Ťe splendid─â. ├Än toat─â ~oarea. 2) Lucru splendid. /<fr. splendeur, lat. splendor
splendoare f. 1. str─âlucire: splendoarea floarelui; 2. fig. lustru de onoare ╚Öi de glorie: splendoarea numelui; 3. m─âre╚Ťie, pomp─â: splendoarea cur╚Ťii.
*splendo├íre f., pl. or─ş (lat. splendor). Mare str─âlucire: splendoarea soarelu─ş. Fig. M─âre╚Ťie, magnificen╚Ť─â: splendoarea unu─ş nume, unu─ş tron.
SPLENDOARE s. 1. frumuse╚Ťe, m├«ndre╚Ťe, str─âlucire, (├«nv. ╚Öi reg.) m├«ndrie. (~ peisajului.) 2. grandoare, m─âre╚Ťie, monumentalitate. (~ unui palat.) 3. m─âre╚Ťie, str─âlucire, (├«nv.) pohfal─â. (~ alaiului domnesc.) 4. bog─â╚Ťie, fast, lux, pomp─â, str─âlucire. (~ ceremoniei.) 5. fast, lux, m─âre╚Ťie, pomp─â, somptuozitate, str─âlucire, (├«nv.) ighemonicon, pohfal─â, saltanat. (~ de la Curte.) 6. frumuse╚Ťe, minun─â╚Ťie, minune, (pop. ╚Öi fam.) m├«ndre╚Ťe, (Transilv.) m├«ndrenie, (prin Ban.) m├«ndrulenie. (O ~ de fat─â.) 7. glorie, grandoare, m─âre╚Ťie, m─ârire, slav─â, str─âlucire, (├«nv.) m─ârie, m─ârime. (Trecutul plin de ~.)

Splendoare dex online | sinonim

Splendoare definitie

Intrare: splendoare
splendoare substantiv feminin