splendid definitie

2 intrări

12 definiții pentru splendid

SPLÉNDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreț. [Acc. și: splendíd] – Din fr. splendide, lat. splendidus.
SPLÉNDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreț. [Acc. și: splendíd] – Din fr. splendide, lat. splendidus.
SPLÉNDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat, strălucitor, măreț. V. grandios. Uite ce splendid e apusul soarelui! REBREANU, I. 101. Pornește-a scrie cel mai splendid al lui articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 8. Cine ar putea să rostească tot ce spune ochiului și minții aceste splendide idealizări plastice ale artei vînătorești, acela ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte. ODOBESCU, S. III 53. Văd... splendide orașe și lacuri de smarald. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ (Adverbial) Coloane nalte, bolți arcate splendid. EMINESCU, O. IV 107. – Accentuat și: splendíd.
spléndid adj. m., pl. spléndizi; f. spléndidă, pl. spléndide
spléndid adj. m., pl. spléndizi; f. sg. spléndidă, pl. spléndide
SPLÉNDID adj., adv. 1. adj. v. minunat. 2. adj. falnic. 3. adj. grandios, măreț, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. v. grandios. 5. adj. fastuos. 6. adj. desăvârșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, v. perfect. 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 8. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeiește, îngerește. (Cântă ~.)
SPLÉNDID, -Ă adj. Foarte frumos; strălucitor, măreț. [Cf. fr. splendide, lat. splendidus].
SPLÉNDID-, -Ă adj. foarte frumos; strălucitor, măreț. (< fr. splendide, lat. splendidus)
SPLÉNDID ~dă (~zi, ~de) și adverbial 1) Care impresionează prin calități deosebite; magnific; superb. Poezie ~dă. 2) Care este de o frumusețe uimitoare; celest. Panoramă ~dă. /<fr. splendide, lat. splendidus
splendid a. strălucitor, măreț.
*spléndid, -ă adj. (lat. splendidus, strălucitor). Plin de strălucire; soare splendid, zĭ splendidă, (fig.) palat, ospăț splendid. Adv. În mod splendid.
SPLENDID adj., adv. 1. adj. minunat, strălucitor, (livr.) magnific, mirific, parazidiac, (pop.) mîndru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 2. adj. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreț, semeț, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.) 3. adj. grandios, măreț, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreț, monumental, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 5. adj. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~.) 6. adj. desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O ~ punere în scenă.) 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 8. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeiește. (Cîntă ~.)

splendid dex

Intrare: splendid
splendid adjectiv
Intrare: splendid
splendid